Page 54 - 2013_revista_noastra_nr_39-40

ESEU
ESEU
ESEU
ESEU
ESEU
în acest caz. Pentru cã arta fãrã pretenþii („low
art”) a devenit artã înaltã ºi invers ºi nimeni nu
mai ºtie ce înseamnã aceºti termeni. În asocierea
dintre „high” ºi „low art” rezidã o parte din puterea
sa enigmaticã. Prin „Fântâna”, Duchamp a
devenit pionierul acestor concepte, precum ºi
celor de artã minimalistã, artã conceptualã, body
art, arta ca luare de poziþie filosoficã, arta ca
provocare. Toate au devenit punct de sprijin
pentru practica artisticã de avangardã ºi continuã
sã influenþeze major ºi arta secolului XXI. ªi lista
poate continua.
Mutaþiile lui Duchamp în modul de
percepþie a artei ºi în ceea ce priveºte modurile
artistice de producþie au deschis modernismului
calea spre explorãri speculative, în timp ce a
fãcut loc esteticii aproprierii pe care se bazeazã
postmodernismul. Manfred Schneckenburger a
încercat sã schiþeze o listã a artiºtilor care au
recunoscut influenþa lui Duchamp, sunt foarte
mulþi. Se poate spune, dintr-o anumitã
perspectivã, cã arta instalaþiilor îºi are originea
în arta lui Duchamp. Obiectele asamblate ºi
acumulãrile au extins orizontul objet trouve.
„Fântâna” poate fi considerat momentul zero. În
1917, sã te întrebi ce este arta aºezând un obiect
prozaic într-o galerie era un act inovator ºi
curajos. Faptul cã în zilele noastre este ceva
previzibil se datoreazã lui Marcel Duchamp. Dar pe cât de puternic este focul de armã,
pe atât de puternic este ºi reculul: începând cu
perioada interbelicã ºi pânã astãzi, readymade-
urile lui Duchamp au fost luate drept carte
blanche pentru „se poate orice”, pentru gesturi
gratuite ºi iconoclaste bazate pe ideea cã, în urma
efectuãrii unei alegeri, orice obiect obiºnuit poate
fi dus într-o galerie si transformat într-o operã
de artã. Muzeele au acceptat faptul cã nu se
poate ºti ce e artã ºi ce e o ºurubelniþã pe
postament. Clement Greenberg considerã cã
mutaþia Duchamp nu a fost pe atât de dãunãtoare
pe cât s-ar putea crede. El remarcã tendinþa
artiºtilor de a produce artã fãrã raportare la
judecata esteticã, în speranþa cã, evadând din
tirania gustului, dar rãmânând totuºi în contexul
artei, anumite nãscociri vor cãpãta valoare ºi vor
intra în istorie. „Pânã acum, speranþa aceasta
s-a dovedit a fi iluzorie” afirmã Greenberg.
Trebuie þinut cont de faptul cã, „atunci când alþi
artiºti îmbrãþiºeazã principiul readymade-ului,
ideea se detaºeazã complet de obiectele istorice
ºi devine altceva”, explicã Dieter Daniels. „Astfel
este ilustratã perfect ideea lui Duchamp cã arta
este în ochii celui care o priveºte. Influenþa
extraordinarã a readymade-ului poare fi înþeleasã
doar ca o permanentã redefinire a înþeleslui sãu”
Pe post de concluzie: „This whole bloddy
revolutionary, contradictory century has basically
been a big Duchampian-Beckettian burlesque”
(Brook Adams)
Mi-au servit drept surse Schnekenburger Mark - „Sculpture” în „Art of the 20th Century”, vol II, Ed. Tachen,
2005 ºi internetul, care deþine informaþii numeroase ºi despre Marcel Duchamp, ºi despre „Fântâna”.
ilustraþia articolului: en.wikipedia.org
REVISTA NOASTRÃ nr. 39-40
REVIST
REVISTA NOASTRÃ nr. 39-40
NOASTRÃ
A
REVIST
. 39-40
nr
50
50 REVISTAA NOASTRÃ NOASTRÃ nr nr. 39-40. 39-40
50
50
50