Page 50 - 2013_revista_noastra_nr_39-40

ESEU
ESEU
ESEU
ESEU
ESEU
depersonalizarea ca singurul mod de înainte, în aceeaºi staþionare eternã. Din moment
autorealizare, de intrare în lumea creatã. Iatã ce creaþia, desfacerea, clasificarea a fost
aceastã mutaþie, genezã sau regenezã a unitãþii realizatã, trebuie sã existe o comparaþie între
posedate, care vorbeºte despre o “de-“/”re- cele douã stãri, între cele douã “timpuri”: inutilul
facere: dacã Eul se depersonalizeazã, nu se probeazã. De ce sã existe ceva inutil?
înseamnã cã a deþinut în amplul sãu registru Inutilul ar fi inutil ºi ar da naºtere unei inutilitãþi
valori, emoþii, caractere unice care îi aparþineau absolute, unui consum de energie (inutil). Prin
lui ºi numai lui sau care l-au fãcut sã fie El. Apare urmare, nemiºcarea are ca bazã inutilul.
o a doua întrebare: Eul a avut oare ceva al Lui, Aceastã stare de imobilitate impune neconsumul
care sã îl diferenþieze de rest, ceva care sã fie de energie sau nematerie, nehrãnirea, nesetea.
în mod absolut al lui ºi numai al lui? Interiorul Ori totul creat e moartea. Nu se poate crea aºa
oricãrei Subunitãþi cuprinde o evidenþã a vieþii, ceva. E o suferinþã continuã unitatea, nulul non-
de la creaþie pânã în fiecare moment în care Eul eului. Materia proprie nu are nici un folos.
începe sã se analizeze, sã se autocuprindã, iar Stabilitatea aceasta este o moarte prin viaþã. ªi
tot ceea ce traverseazã bariera Haosului se aflã chiar dacã mutaþia produsã de rest poate duce
în afara individualitãþii. Compunerea eului deþine la depersonalizare, la automutilare, ea conduce
un singur lucru: Eul însuºi. De aici ºi pânã la tot la sucombarea unor valori neaparþinãtoare
înaintarea în viaþã, Eul primeºte mutaþiile non- nouã de la început (sau a multora dintre ele).
fiinþei sale, aburii Unitãþii deficitare. Aºa cum traduce Milan Kundera, non-existenþa
Mutaþia individualitãþii
Mutaþia individualitãþii eului este o durere cumplitã: „Temelia eului nu e
Mutaþia individualitãþii
Mutaþia individualitãþii
Mutaþia individualitãþii
gândirea, ci suferinþa, simþãmântul cel mai
a) Diferenþa dintre Eul “Nul” ºi Eul “Plãcut” elementar dintre toate. În suferinþã nici pisica nu
se poate îndoi de eul ei unic, de neînlocuit. În
Coborând din aceastã absenþã a unui suferinþa acutã lumea dispare ºi fiecare dintre
sens cunoscut al personalitãþii, al vreunui noi rãmâne singur cu el însuºi. Suferinþa e
principiu al înaintãrii, duelul dintre Eul primordial universitatea egocentrismului.”
ºi ceea ce definºte omul ca om este o Dacã singurãtatea este realitatea eului,
abstracþiune a suferinþei. Dacã Eul ar fi doar Eu, atunci acaparerea restului este idealul. Anularea
dacã ar fi doar materia sa atot- ºi auto- morþii, a suferinþei prin eul pur cuprinde fiinþarea
cuprinzãtoare, atracþia între Subunitãþi ar fi de în altceva, fiinþarea altcuiva. Apropierea odatã
neatins. Însã utopia se manifestã, iar Imanentul
din Eul “Nul”, din Eul care este doar Eul sãu ºi
care se deþine doar pe el se aboleºte. Suferinþa
neintegrãrii Eului este cea mai mare dintre toate
cele posibile. În absenþa integrãrii, se poate vorbi
de unire? Pentru a aduce în discuþie iubirea, este
nevoie de atracþia a douã „individualitãþi”, în final,
ceva comun susþine asemãnarea cauzatã de
mutaþie. Acesta este Eul “Plãcut”, cãruia îi
urmeazã acapararea naturii.
Unic fiind iniþial, despãrþit prin spiritul sãu
propriu, individual de restul materiei, este
evidentã nevoia de acest rest care, dupã creaþie,
a fost mutat din Unicitatea Absolutã. Nevoia de
non-eu (sau, superior, de existenþa primordialã)
implicã nevoia de acesta, de unire. Cãutând sã
se dizolve acest eu aparent inutil, se tinde spre
anularea rupturii realizate prin clasificare.
Materia divizatã este o fiinþã sau ne-fiinþã
staþionarã, un Eden rãu prin faptul cã fiecare
Subunitate stã izolatã de celelalte. Este evident
sedentarismul, starea de indolenþã impusã de
necãutarea non-eului. E un Paradis impropriu,
nimeni nu a fãcut nimic ca sã îl merite, toþi au
rãmas în acelaºi loc, nu au dezvoltat nimic, iar
„binele” suportã aceastã abstinenþã de la
miºcare. În principiu, totul pare a fi inutil:
desfacerea Unicului a adus un nimic perpetuu,
grafica: Andreea Nedelcu
grafica: Andreea Nedelcu
grafica: Andreea Nedelcu
grafica: Andreea Nedelcu
deci prin ce îi este superioarã aceastã ordine grafica: Andreea Nedelcu
Haosului de dinainte? La fel se putea “trãi” ºi clasa a IX-a A
clasa a IX-a A
clasa a IX-a A
clasa a IX-a A
clasa a IX-a A
REVIST
nr
. 39-40
A
NOASTRÃ
46
46 REVISTAA NOASTRÃ NOASTRÃ nr nr. 39-40. 39-40
46
REVISTA NOASTRÃ nr. 39-40
REVISTA NOASTRÃ nr. 39-40
REVIST
46
46