Page 52 - 2013_revista_noastra_nr_39-40

ESEU
ESEU
ESEU
ESEU
ESEU
Il n’y a rien de plus agréable
Il n’y a rien de plus agréable
Il n’y a rien de plus agréable
„ „ „ „ „Il n’y a rien de plus agréable
Il n’y a rien de plus agréable
que de dérouter les gens
que de dérouter les gens”
que de dérouter les gens ”
que de dérouter les gens””
que de dérouter les gens”
sau (câteva dintre) Mutaþiile Duchamp
sau (câteva dintre) Mutaþiile Duchamp
sau (câteva dintre) Mutaþiile Duchamp
sau (câteva dintre) Mutaþiile Duchamp
sau (câteva dintre) Mutaþiile Duchamp
În 1917, Marcel Duchamp înscrie la expoziþia „Societãþii
Artiºtilor Independenþi” din New York, sub pseudonimul R. Mutt o
lucrare pe care a intitulat-o „Fântâna”. Aceasta este respinsã ºi,
mai apoi, rãtãcitã, deºi Duchamp era membru fondator al Societãþii,
deºi expoziþia se dorea extrem de liberã, deºi „Fântâna” era un
lucru pe care toatã lumea îl cunoºtea. Mai târziu, lucrarea avea
sã fie recunoscutã ca un punct de cotiturã în istoria artei, iar Marcel
Duchamp avea sã fie declarat cel mai influent artist al secolului
XX.
„Fântâna” nu este altceva decât un urinoar întors, semnat
ºi datat neglijent. Deºi astãzi au rãmas doar imagini ºi replici ale
acesteia, prefer sã folosesc timpul prezent pentru cã ea este mai
mult un obiect mitologic decât unul fizic. Este emblema unei mutaþii
impresionante, paradoxale ºi aventuroase - un readymade.
Conform Dictionnaire abrégé du surréalisme, readymade-
Ioana ALEXANDRU
Ioana ALEXANDRU ul este „un obiect obiºnuit ridicat la rangul de operã de artã prin
Ioana ALEXANDRU
Ioana ALEXANDRU
Ioana ALEXANDRU
simpla alegere a unui artist”. Pare cel mai simplu ºi mai absurd
studenta Teatrologie gest – sã iei un obiect de porþelan dintr-un magazin cu instalaþii
U.N.A.T.C. "I.L.CARAGIALE" sanitare, sã-l aºezi invers, sã-l înscrii la o expoziþie. Dar la o
Bucureºti privire mai atentã, gestul este incredibil de complicat în simplitatea
lui ºi la fel de logic, pe cât de absurd.
La începutul secolului, modul în care arta a fost fãcutã ºi
perceputã s-a schimbat radical: simbolismul ul este alegerea artistului, cum poate fi acesta
narativ, corectitudinea anatomicã, materialul unic, ignorat? Readymade-ul nu este un obiect
ideea de frumos – toate acestea au fost puse misterios, a cãrui enigmã ar trebui sã ne bântuie.
sub semnul întrebãrii, negate cu vehemenþã ºi El este intenþionat ºi pune întrebãri - subversive
cu ironie de artiºtii avangardei. Dar Duchamp a - despre condiþia artei înseºi. Împreunã cu
ieºit mult în afara tablei de joc ºi a inventat ceva autorul sãu, îl aruncã pe cel care doreºte sã-l
cu totul nou: a dezvoltat conceptul de readymade înþeleagã într-un labirint cu totul nou, în care
din nimic, creaþia sa nu se bazeazã pe niciun variantele n-au nimic de-a face cu punctele
precursor. O asemenea realizare la începutul cardinale, în care firul Ariadnei e fãcut din baloane
secolului douãzeci este impresionantã. El a creat de sãpun ºi paradoxal, care când se sparg, te
zece readymade-uri asupra cãrora nu a împroaºcã cu ironie.
intervenit, „obiecte pure a unei singure alegeri”, Acceptarea readymade-ului ca operã de
aºa cum le defineºte Hector Obalk (dintre care artã este ºi ea paradoxalã: înseamnã, pe de o
meritã menþionate ºi Roue de bicyclette ºi Porte- parte presupunerea faptului cã diversele atribute
bouteilles). În aceste lucrãri, receptorii au gãsit tradiþionale ale operei de artã – contemplarea,
rãspunsuri la întrebãrile pe care erau obligaþi sã compoziþia, stilul, meºteºugul, expresia, gustul,
ºi le punã: ce e arta? cine face artã? cine e un frumuseþea etc. – devin, brusc, irelevante. Pentru
artist? etc.. Rãspunsurile sunt, desigur, cã „Fântâna” este, pânã la urmã, un pisoar
paradoxale. Pe de o parte, readymade-urile par cumpãrat. Pe de altã parte, privind atât
a declara cu certitudine cã arta e o convenþie, readymade-urile, cât ºi notiþele lui Marcel
definiþiile ei sunt flexibile, artistul, cu biografia lui, Duchamp despre acestea, prin care explicã
cu sentimentele lui n-are nimic de-a face cu ea, procedee ºi criterii de alegere, Hector Obalk
cã arta este în ochii privitorului. În acelaºi timp, gãseºte în acestea compoziþie, manierã,
în momentul în care diferenþa dintre sculpturã ºi meºteºug, stil, expresie, gust, frumuseþe, dar ºi
obiectul din magazin nu apare dacã priveºti umor, joc, profunzime ºi isteþime. E cinstit, spune
obiectul din punct de vedere fizic, privitorul este Obalk, sã le numim artã. Manfred
nevoit sã ia în considerare mintea artistului. Schneckenburger merge pânã într-acolo încât
Oricât de multã biografie este într-un roman, sã afirme faptul cã celebra „Fântânã” nu este
oricât de fidel este un autoportret, acestea pot fi complet detaºatã de arta care o precede, cã
privite fãrã a le lua în considerare autorii ºi ele simetriile sale convex-concave sunt o parodie
nu îºi pierd din frumuseþe sau semnificaþii. Dar sau chiar o reabilitare a formelor clasice, cã ele
dacã materialul din care este creat readymade- evocã rotunjimile moi ale corpului feminin.

REVIST
REVIST
REVISTA NOASTRÃ nr. 39-40
REVISTA NOASTRÃ nr. 39-40
nr
. 39-40
A
NOASTRÃ
48
48 REVISTAA NOASTRÃ NOASTRÃ nr nr. 39-40. 39-40
48
48
48