Page 53 - 2013_revista_noastra_nr_39-40

ESEU
ESEU
ESEU
ESEU
ESEU
Dacã suntem de acord cu faptul ca
readymade-ul este inseparabil de mintea
artistului care l-a ales, atunci putem argumenta
faptul cã afirmaþia lui Schneckenburger este cu
totul eronatã, la fel cum sunt toate raþionamentele
care þin cont de receptarea prin simþuri. „În cele
din urmã, nu trebuie privit, spune însuºi Marcel
Duchamp. Nu conteazã aspectul vizual al
readymade-ului, ci simplul fapt cã existã...
Vizualul nu mai este un criteriu: readymade-ul
nu mai este vizibil, dacã pot spune asta. E
materie gri. Nu mai este retinal.” Acesta este
motivul pentru readymade-urile sale nu au fost
expuse foarte mult timp, erau pãstrate în atelierul
artistului ca obiecte de contemplaþie. Subliniem,
încã o datã, paradoxul, care evidenþiazã o altã
mutaþie adusã de Duchamp: o picturã este o
picturã pentru cã este pictatã, o sculpturã este
o sculpturã prin faptul cã s-a operat asupra unui
material prin procedee specifice sculpturii. Dar
un readymade nu este un readymade dacã el
nu poartã asupra sa anumite detalii contextuale
din care sã rezulte foarte clar: „acesta este un
readymade”. Dacã nu este expus, el nu existã.
Un pieptene, un suport de sticle sau un urinoar
devin artã doar dacã cineva se raporteazã la ele
ca atare. De aceea ne intereseazã povestea
„Fântânii”.
„Fântâna” nu a fost primul readymade al
lui Duchamp ºi nu a fost prima operã de artã „Nu este important dacã domnul Mutt a fãcut sau
care a scandalizat societatea politicoasã. Istoria
sa e complicatã, lipsesc detalii ºi explicaþii. Se nu fântâna cu mâinile lui. El a luat un obiect
cotidian obiºnuit, l-a aºezat astfel încât utilitatea
pare cã Duchamp a folosit un pseudonim pentru sa a dispãrut sub un titlu nou ºi sub un nou punct
a testa libertatea artisticã pe care ºi-o aroga de vedere – a creat un gând nou pentru obiect.”
„Societatea Artiºtilor Independenþi”. Dupã ce „Fântâna” nu a însemnat numai a pãcãli
lucrarea a fost refuzatã, Duchamp a declarat:
societatea artisticã în numele libertãþii. Un urinoar
a fost metamorfozat într-o operã de artã. Nu mai
era ce a fost pentru cã Duchamp l-a deconectat
(la propriu ºi al figurat) de contextul sãu obiºnuit
– toaleta. Oamenii nu se mai raportau la el di-
rect, printr-o relaþie funcþionalã, ci prin una
simbolicã. Acele amintiri sau senzaþii erau în
continuare conþinute de obiect, dar acesta gen
era acum o gamã întreagã de noi înþelesuri,
bazate pe jocuri de cuvinte, simbolismul corpului,
probleme ale filosofiei artei. Aceastã lucrare este
ireductibilã, nimic nu exploreazã profunzimile mai
complet, mai subversiv, mai resonant, mai ironic.
În timp ce obiectul este cu totul static, conceptul
sãu ca operã de artã îi conferã o dimensiune
dinamicã. Aºa cum o persoanã nu este numai
un corp, ci un corp cu o minte, „Fântâna” nu este
numai un urinoar, ci un obiect activat în minþile
noastre prin faptul cã este o operã de artã. Mai
mult, dacã acceptãm faptul cã readymade-ul
este artã numai dacã este expus, atunci pentru
cã fântâna este un pisoar, instalarea lui într-o
galerie de artã transformã galeria într-o toaletã
în aceeaºi mãsurã în care pisoarul este salvat
din galerie ºi ridicat la gradul de sculpturã.
O fântânã poate însemna originea a
orice, a regenerãrii, a subversiunii ºi a confuziei

REVIST
REVIST
REVISTA NOASTRÃ nr. 39-40 49
REVISTAA NOASTRÃ NOASTRÃ nr nr. 39-40. 39-40
REVISTA NOASTRÃ nr. 39-40
nr
. 39-40
A
NOASTRÃ
49
49
49
49