Page 48 - 2013_revista_noastra_nr_39-40

ESEU
ESEU
ESEU
ESEU
ESEU
detestabile, mincinoase, cu mutaþii omogene, nu
am vãzut prea mare suferinþã în mine, decât cã
nu atrãgeam alte organisme. Am fost un animal.
De-abia acum mi-am descoperit boala ºi nu o
mai pot ascunde, pentru cã e mai mare decât
mine, orice ar însemna asta, în capitol material
sau spiritual. Nici mãcar prin contorsionism nu
o pot evacua din acest corp trufaº. Oricâte
camere albe aº avea în care sã încerc sã îmi
revin, sã îmi regãsesc eul meu, trecutul nu l-aº
putea ºterge, pentru cã asemenea forþe nu am
deþinut ºi nu voi deþine nicicând. Nimeni nu îmi
dã puteri, pentru cã eu trãiesc numai pentru mine
ºi acum devine iar totul o contradicþie ucigãtoare
cu care nu mã pot lupta ºi durerile continuã în
mine ºi în organismul meu întreg fãrã centru.
Poþi sã iei totul, pentru cã oricum nu am nimic,
eu care trãiesc numai pentru mine! Dacã e
posibil sã am ori sã obþin ceva, se va afla imediat
pe podea, pentru cã boala aruncã totul cu o
nedepãºitã vitezã în afara mea, aºa cã eu nu
deþin nimic. Cum s-o numesc? Rasa mea?
Introducere
Introducere
Introducere
Introducere
Introducere
În sevele fiecãrui om stã ascunsã dorinþa
de a fi inclus în destinul umanitãþii, indiferent de
modul cum îºi propune sã o facã. Dacã absurdul
vieþii întrece existenþa acestuia prin maniera în
care îi propune sã trãiascã, sã iasã din neantul
grafica: Bianca Tazlauanu
grafica: Bianca Tazlauanuazlauanu
grafica: Bianca T
grafica: Bianca Tazlauanu
netulburãtor ºi netulburat al inexistenþei, sã se grafica: Bianca T azlauanu
clasa a IX-a C
clasa a IX-a C
clasa a IX-a C
clasa a IX-a C
fiinþeze ºi sã pãtrundã în timpul trãirii ca clasa a IX-a C
organism, formã fizicã, se cere anularea parþialã
a nulitãþii vieþii (exceptând sensul religios, al mântuirii fiinþei umane). Nu se impune decât interesul
pentru celelalte organisme, care poate duce, la final, la un dezinteres total faþã de acestea. În
urma unui eºec, organismul, obosit de depersonalizarea continuã, refiinþarea pentru acapararea
celorlalþi ºi, în total, la automutilarea Eului sãu, distruge orice dorinþã de a trãi cu alþii ºi se
concentreazã pe fiinþa sa absolutã: cum de poate trãi, când trãieºte, în ce mod îºi înþelege rostul
ºi cum conlucreazã el în lumea totalã cu ceilalþi.
Subunitatea ca lege a existenþei
Subunitatea ca lege a existenþei
Subunitatea ca lege a existenþei
Subunitatea ca lege a existenþei
Subunitatea ca lege a existenþei
Transformarea, (re)devenirea Haosului în Cosmos, într-o ordine definitã prin desfacerea
Unitãþii ºi crearea lucrurilor independente, individuale, pseudo-de-sine-stãtãtoare, care pot fi
vizualizate ca alte unitãþi aparþinãtoare lor însele, se transpune în ieºirea Eului din materie, în
individualizarea acestuia, în realizarea singularitãþii fiinþei. Înfãptuirea individualitãþii are loc prin
aºezarea Subunitãþii (a Unitãþii refãcute) paradoxal, în altã Subunitate, de exemplu, pãmântul ºi,
astfel, individualitatea absolutã se retrage, fãcându-i loc personalului-independent. Dacã Eul este
influenþat de pãmânt, dacã el este aruncat într-o zonã unde se întâlneºte natura, este evident cã el
va fi refiinþat în elemente vegetale ºi cã Subunitatea sa va fi formatã ºi din alte Subunitãþi.
Aceastã descompunere a materiei presupune existenþa unui eu ºi în Subunitãþile din afara
fiinþei umane, în cele vegetale, animale, cosmice ºi acvatice. Individualitatea reþine alte
individualitãþi, aºadar nu mai este “individualã”, nu mai existã ca individualitate, ci ca substanþã
cuprinzãtoare de mai multe individualitãþi. Totuºi, se pãstreazã un Personal, o fiinþã unicã a
Subunitãþii care, pentru continuarea existenþei materiei divizate, trebuie sã trãiascã, sã nu moarã.
Sucombarea acestei unicitãþi se traduce prin anihilarea fiinþei (întregi), prin (sin)ucidere. Singurul
scop al fiinþei care nu suferã peste mãsurã, care nu îºi doreºte sinuciderea, este sã îºi continue
trãirea ºi individualitatea.
Aºa cum afirma Cioran: „nu te poþi duce niciodatã la nimeni. De aceea,nu te pot iubi decât
munþii, marea ºi muzica. Sã trãieºti cu mii de oameni în jurul tãu ºi sã îþi dai seama cã te învârþi
într-un <<nimeni>> multiplicat, inutil ºi dezgustãtor.” Fraza reprezintã sinteza ideei de includere a
Eului în aceste Subunitãþi, autosesizându-se realizarea compactã a acestuia în prezenþa unei
stãpâniri exterioare care permanent vrea sã multiplice restul.

REVISTA NOASTRÃ nr. 39-40
REVIST
REVISTA NOASTRÃ nr. 39-40
REVISTAA NOASTRÃ NOASTRÃ nr nr. 39-40. 39-40
44
44
44 REVIST A NOASTRÃ nr . 39-40
44
44