Page 45 - 2013_revista_noastra_nr_39-40
P. 45

ESEU
                                                                                          ESEU
                                                                                          ESEU
                                                                                          ESEU
                                                                                          ESEU
               modernã, omul, refuzând dimensiunea sacrului,   Toiagul de fildeº este simbolul puterii sale
               a pierdut posibilitatea desluºirii tainelor ºi a  nepieritoare. Focul sacru pe care-l pãzea
               sensurilor ascunse ale lucrurilor. În  lumea    odinioarã traducea superioritatea prin spirit ºi a
               arhaicã, modul de gândire magico-poetic asigura  purificãrii prin ascezã. De altfel, apariþia magului
               trãirea în mit ºi comunicarea permanentã cu     este legatã de mitul luminii, ca instrument al
                                                                       cunoaºterii spirituale. Lumina (în primul
                                                                       rând, lumina solarã) desemneazã
                                                                       pãtrunderea în esenþa lucrurilor ºi
                                                                       revelarea adevãrurilor ascunse.
                                                                       Iniþierea este legatã de culoarea albã,
                                                                       echivalentã a luminii. Izomorfie a
                                                                       sacrului, albul devine un semn al
                                                                       distincþiei celor ce le este permisã
                                                                       comunicarea cu fiinþele superioare.
                                                                       Însãºi  divinitatea supremã, cãreia i se
                                                                       închinã magul, este un „Dumnezeu al
                                                                       luminii”.
                                                                              Cea mai mare parte a romanului
                                                                       Creanga de aur este dedicatã misiunii
                                                                       duble a lui Kesarion Breb, ales de
                                                                       prorocul cel bãtrân sã devinã cel din
                                                                       urmã Decheneu. Cãlãtoria lui Breb,
                                                                       lungã ºi plinã de primejdii, are o valoare
                                                                       iniþiaticã ºi trebuie înþeleasã, în primul
                            grafica: Alina Potorac
                            grafica: Alina Potorac
                            grafica: Alina Potorac
                            grafica: Alina Potorac                     rând, ca dimensiune interioarã. Nefiind
                            grafica: Alina Potorac
                                clasa a XI-a G                         încã un ascet, Kesarion trebuie sã
                                clasa a XI-a G
                                clasa a XI-a G
                                clasa a XI-a G
                                clasa a XI-a G
                                                                       îndure asprimile vieþii sociale; în  acelaºi
                                                                       timp, este dotat cu o mare putere de
               transcendentul. Concluzia „acestui lung         pãtrundere dincolo de aparenþe, în esenþa
               monolog” al profesorului Stamatin vine sã traseze  lucrurilor. Misiunea sa cuprinde douã etape
               o linie despãrþitoare între cele douã tipuri de  diferite, fiecare cu semnificaþii aparte. Purificarea
               civilizaþie. Lumea arhaicã era mult mai aproape  spiritualã a viitorului Decheneu nu se poate
               de origini, de cunoaºterea pe cale intuitiv-magicã  realiza decât în climatul strãvechii civilizaþii a
               a lucrurilor, deci de viaþã. Ea trãia în ºi prin trecut,  Egiptului, o lume a emblemelor ºi a tainelor, a
               în timp ce lumea modernã, care a pierdut        cãror înþelegere nu era permisã decât iniþiaþilor.
               dimensiunea sacrã, se îndepãrteazã de           Aceastã primã perioadã de ºapte ani nu poate fi
               adevãrata viaþã,  murind din punct de vedere    cunoscutã de profani ºi de aceea nu este
               spiritual.                                      prezentatã. Breb va „pãtrunde” înþelesurile
                      În aceastã lume desacralizatã, Stamatin  piramidelor, ca simboluri ale forþei eterne a vieþii,
               se simte purtãtorul unei civilizaþii deosebite, ale  singurele care pot înfrunta superioritatea
               cãrei trãsãturi sunt sintetizate în persoana    „cerului”, cât ºi ale Sfinxului, emblema enigmei
               bãtrânului mag, preotul vechii credinþe. Duhul  veºnic nedezlegate ºi a eternului feminin: „Vei
               acestuia mai „pulseazã” încã în regiunea        sta cu mirare lângã leul uriaº, de piatrã, cu cap
               „muntelui ascuns” ºi poate fi revelat doar de   de muiere, care strãjuieºte cãtrã hotarul pustiilor
               fiinþele alese. Având drept centru peºtera      Libiei ºi, ca sã-i afli taina, te vei coborî cãtrã apa
               magului, muntele ascuns realizeazã o rupturã    Nilului ºi vei bate la uºa templului pe care þi-l voi
               în spaþiul profan prin izbucnirea sacrului. El se  numi ºi unde am bãtut ºi eu când eram ca
               constituie ca un adevãrat sanctuar, accesibil   tine”.Dar iniþierea va fi completã numai dupã o
               numai celor care pot trece de labirintul probelor  anumitã perioadã (probabil tot de ºapte ani),
               iniþiatice. Muntele apare încãrcat de semnificaþii  petrecutã în Bizanþ. Autocunoaºterii ºi purificãrii
               mitice, ca loc al elevaþiei spirituale, decodând  proprii, îi urmeazã cunoaºterea omului social,
               ideea permanenþei tinzând spre veºnicie,        privit în cadrul relaþiilor cu semenii. Învãþãtura
               aspiraþia spre absolut, rezistenþa în ciuda trecerii  primitã  în „þara simbolului” îl va ajuta sã-i
               timpului ºi facilitând comunicarea cu divinitatea.  înþeleagã pe oameni, adaptându-se vieþii sociale,
               Locaºul magului este plasat în mijlocul unei    practice. La Bizanþ, va încerca sã desluºeascã
               naturi primitive ce dã impresia de „vechime”. Ea  „taina” creºtinismului ºi va trebui sã depãºeascã
               permite integrarea sufletului uman (microcosm)  adevãratul obstacol al iniþierii sale, atracþia
               în impulsul natural (macrocosm). Pãdurea,       Erosului. În tot timpul cãlãtoriei, Kesarion va
               muntele, izvorul sunt elemente primordiale,     trebui sã stea sub semnul izvorului, ca simbol
               expresie a unei vieþi elementare. Stãpânul solitar  al surselor înþelepciunii, al cunoaºterii
               al acestor locuri este magul, cunoscãtorul unor  adevãrului, al straiului alb, semn al purificãrii, al
               practici ancestrale ºi al unui limbaj emblematic,  misiunii deosebite pe care o are de îndeplinit ºi
               inaccesibil profanilor. Împietrit în atemporalitate,  va respecta „legea muþeniei”. Aceastã iniþiere
               integrat marilor cicluri ale existenþei, puterea îi  este o jertfã: ea echivaleazã o moarte a fiinþei
               este pecetluitã de stânca în care-ºi are tronul.  umane, conceputã ca aparenþã exterioarã,
                                                                                                        41
                  REVISTA NOASTRÃ nr. 39-40
                  REVIST
                  REVISTAA NOASTRÃ NOASTRÃ nr nr. 39-40. 39-40                                          41
                  REVIST
                  REVISTA NOASTRÃ nr. 39-40
                                          nr
                                           . 39-40
                          A
                             NOASTRÃ
                                                                                                        41
                                                                                                        41
                                                                                                        41
   40   41   42   43   44   45   46   47   48   49   50