Page 41 - 2013_revista_noastra_nr_39-40

ESEU
ESEU
ESEU
ESEU
ESEU
Cuvânt doar pentru Adam
Cuvânt doar pentru Adam
Cuvânt doar pentru Adam
Cuvânt doar pentru Adam
Cuvânt doar pentru Adam
Studiu comparativ între “Elegia a 9-a” de Nichita Stãnescu
ºi “Iona” de Marin Sorescu asupra simbolisticii oului

„Adeseori am contemplat cu
minunatã mirare acel crochiu al lui
Leonardo da Vinci în care înscrie omul
într-un cerc. M-am întrebat: de ce înscrie
omul într-un cerc? Cu o pornire juvenilã,
am refuzat sã-mi imaginez cã omul poate
fi înscris într-un cerc. ªi totuºi, ce frumos
stã, cu braþele desfãcute ºi cu spiþele
picioarelor acel om ideal al lui Leonardo
Nichita
Nichita
da Vinci înscris într-o roatã.” (NichitaNichita
Nichita
Stãnescu
Stãnescu
Stãnescu
Stãnescu – Aripa ºi roata)
Stãnescu
Simona NOAPTEª
Simona NOAPTEª
Simona NOAPTEª
Simona NOAPTEª
Simona NOAPTEª
Universitatea din Bucureºti
Facultatea de Litere Cercul îºi are un echivalent în literaturã
ºi mitologie, în special, ºi în sferã ºi ou.
Specializarea Limba ºi literatura românã Simbolistica oului este la fel de bogatã ca ºi cea
Limba ºi literatura francezã a cercului, ea aplicându-se diferit în funcþie de
de culturã ºi de implicaþiile mitologice.
Întotdeauna m-am întrebat care e cea Naºterea lumii pornind de la un ou este
mai potrivitã introducere pentru lucruri în general, o idee comunã celþilor, grecilor, egiptenilor,
dacã existã o introducere perfectã. Dacã e mai fenicienilor, tibetanilor, indienilor, chinezilor,
bine sã începi urmând modelul biblic, având acel îmbrãcând diferite manifestãri: oul de ºarpe
Dumnezeu „clar” care se grãbeºte ºi încã din celtic, oul eliminat pe gurã de kneful egiptean
prima frazã, face lumea din nimic sau sã descrii sau de dragonul chinez. Oul cosmic, ivit din
în primul rând nimicul, sã încerci sã-L atingi pe apele primordiale, clocit la suprafaþa lor, se
Dumnezeu, sã-i treci pe foaie pe amândoi ºi sã desparte în douã pentru a da naºtere Cerului ºi
speri cã se vor crea în cele din urmã unul pe Pãmântului. Oul conþine germenii creaþiei în
celãlalt? aºteptare, deºi nu este niciodatã, în mod absolut,
Cãutând o introducere pentru acest primul.
articol ºi încercând sã descopãr de unde începe Nichita Stãnescu realizeazã în „Elegia a
lirismul lui Nichita Stãnescu, toate cãile pe care 9-a” o incredibilã transpunere a acestui mit
le-am urmat m-au condus la o singurã rãdãcinã, universal în poezie, fãcând o analogie între
la o ramã care creºte din interiorul tabloului, care simbolistica oului ºi evoluþia spiritualã a omului,
se picteazã pãstrându-i forma, uneori în a creatului în general. „Într-un ou negru mã las
încercarea de a o ascunde, alteori în încercarea încãlzit/ de aºteptarea zborului locuind în mine;/
de „rãzbi la luminã” – cercul. stã unul lânã altul, nedezlipit,/ sinele lângã sine.”
Cercul este o imagine care prefigureazã „Oul negru” este spaþiul cel mai fertil cu putinþã,
mare parte din lirica lui Nichita Stãnescu. El dã el dã naºtere Cosmosului. Dorinþa de „zbor” este,
acestei figuri geometrice, depãºind graniþele dupã cât putem observa, un embrion care, deºi
strict matematice, devenind o figurã revelatoare se aflã în Creat, exercitã ºi cãldura necesarã
a întregului univers. În „Fiziologia poeziei”, în ecloziunii. Este stadiul primordial în care se aflã
articolul „Aripa ºi roata”, vorbeºte despre cum fiinþa, un stadiu al identificãrii totale conºtient –
aripa „îngereascã” îºi gãseºte echivalentul uman inconºtient, ego – alter-ego, Creatul
în roatã, iar roata este reprezentarea lui reprezentând o unitate absolutã, fãrã existenþã
Leonardo da Vinci a omului vitruvian: omul fizicã. Urmeazã apoi stadiul unei
încadrat în cerc, perfect, proporþional. „Omul (pseudo)dezvoltãri senzoriale: „Sentimentul unei
vitruvian” reprezenta, pentru Da Vinci, legãtura aripi îmi curge-n spinare,/ senzaþia de ochi îºi
divinã dintre forma umanã ºi univers. Toatã cautã o orbitã.” Cea care þine locul mamei („îl
aceastã teorie îºi are originea în filosofia anticilor cloceºte maternã”) este „ideea” – nimic altceva
greci care credeau cã toate lucrurile din univers decât dobândirea conºtiinþei de sine, înþelegerea
sunt cuprinse în om, iar cercul este ºi însuºirea conceptului de existenþã.
reprezentarea elementelor cosmice, aºadar, Conºtientizarea este poate ºi acea „mamã” pe
toate elementele din univers sunt cuprinse ºi în care o invocã ºi personajul Iona din opera cu
om.
REVISTAA NOASTRÃ NOASTRÃ nr nr. 39-40. 39-40
REVIST A NOASTRÃ nr . 39-40 37
REVISTA NOASTRÃ nr. 39-40
REVISTA NOASTRÃ nr. 39-40
REVIST
37
37
37
37