Page 39 - 2013_revista_noastra_nr_39-40

ESEU
ESEU
ESEU
ESEU
ESEU
început sã facã dragoste cu mirosul meu, cu aceºti oameni care cred cã am înviat, când de
umbra mea, cu respiraþia mea, cu bãtãile inimii fapt încã n-am murit? Viºniec îl umanizeazã mai
mele. ªi cum spun ceva se acupleazã cu întâi pe Dumnezeu, îl surprinde decãzut, murdar
vorbele mele. Dacã mã privesc în oglindã, se de þãrâna din el, pentru a-l dezumaniza imediat.
iubesc cu imaginea mea. N-am întâlnit niciodatã El ajunge o deziluzie, un simplu trup pe cruce
aºa o aviditate de viaþã! cu un pãianjen ce îi intrã în rana de sub coaste,
Blocat într-o astfel de lume haoticã, iar oamenii disperaþi în încercarea de a alunga
Pãianjenul în ranã
egoistã ºi destructivã, captiv într-un univers insecta, îi scuipã trupul (Pãianjenul în ranãPãianjenul în ranã).
Pãianjenul în ranã
Pãianjenul în ranã
închis, personajul viºniecian se hrãneºte cu Aºa aratã omul contemporan,
fricã. Fãrã ea nu poate supravieþui, fiind cunoscãtor al propriilor sale categorii abisale.
combustibil pentru toate celelalte stãri: Pãrãsit de Dumnezeu, neputincios în faþa morþii,
anxietatea, înstrãinarea, oboseala. „Ne-am a cãrei legi sunt necondiþionate de el, trãieºte în
obiºnuit atât de mult sã savurãm, sã cochetãm ipocrizie, refuzând sã vadã realitatea imediatã
cu frica, încât astãzi, fãrã ea, am fi pierduþi. Ne- din indiferenþã ºi prea mult egoism. Personajul
am dezumfla ca niºte manechine oarbe ºi ne- viºniecian are un caracter universal în ciuda
am scufunda în întuneric. Numai frica ne mai numeroaselor sale identitãþi fizice. „T„Teatrueatru
„Teatrueatru
„Teatru
„T
descompus sau Omul - ladã de gunoi”
descompus sau Omul - ladã de gunoi”
þine în viaþã. Numai frica ne mai pãstreazã descompus sau Omul - ladã de gunoi”
descompus sau Omul - ladã de gunoi”
descompus sau Omul - ladã de gunoi” reþine
nealteratã energia de a trãi. Numai frica ne mai aceastã fragmentare în minuscule cioburi, iar
face potenþi ºi curajoºi, numai frica ne mai oferã cititorul este cel care are rolul de a pune indiciile
suficiente elemente de divertisment pentru a nu cap la cap ºi de a crea piesa iniþialã. Realitatea
muri de plictisealã ºi pentru a ne renega spiritul este relativizatã în piesele lui Viºniec, ea fiind
ºi a avea puterea de a o lua în fiecare zi de la doar materie primã, o creatoare de halucinaþii.
Sufleurul fricii
Sufleurul fricii
Sufleurul fricii
început.”(Sufleurul friciiSufleurul fricii) El uitã de Dumnezeu Viºniec porneºte de la ceea ce a fost deja creat
„Nu mã durea nimic ºi aºteptam
„Nu mã durea nimic ºi aºteptam
„Nu mã durea nimic ºi aºteptam
care în piesa „Nu mã durea nimic ºi aºteptam„Nu mã durea nimic ºi aºteptam pentru a descompune lumea. Prin fisurile realitãþii
sã mor”
sã mor” se întrepãtrund elemente ale oniricului ºi
sã mor”
sã mor”
sã mor” nu se gândeºte la înviere sau mântuirea
sufletului, ci la momentul morþii care întârzie sã inconºtientului care duc toate la ideea de cãutare
vinã. Omul þintuit pe cruce nu doreºte decât sã a perfecþiunii primordiale care nu se mai doreºte
înceteze durerea fizicã, e obosit ºi mirat cã cei a fi gãsitã - Marea Piesã. Universul inversat al
din jur i se închinã, dar nu îl scot din cuie. Privat hibrizilor constituie un plan ce nu este nici paralel
de ideea cã ceva mai poate fi sacru, el se cu realitatea, dar nici nu se intersecteazã
întreabã: Când, când îºi vor da oare seama toþi într-un singur punct. Aduce mai degrabã cu un
univers fusiform, schimbându-se în
permanenþã, fiind interpretabil în nenumãrate
moduri, care pãstreazã pe alocuri detaºarea.
Scindat între douã sau mai multe lumi, pe
individul uman îl obsedeazã ce nu percepe prin
simþuri ºi, asemeni unui personaj absurd
viºniecian, el e aºezat în faþa fatalitãþii pe care
nu o poate învinge, iar tot ce îi mai rãmâne este
sã fugã ºi sã-i fie teamã. Teama de el însuºi, de
ceilalþi, de lume, chiar teama de a gãsi sensul
care ar putea sã ducã nu doar la descoperirea
Adevãrului, dar ºi la o inversare a polilor umanului
din el, la o hibridizare mai grotescã decât orice
contopire cu animalul.
Hibridizarea acutã a personajelor sale
este ultimul stadiu pe care îl poate accesa
individul. Nu e vorba neapãrat de o schimbare a
formei, ci de libertatea unei inventivitãþi bizare,
morbide de care dã dovadã Viºniec. În volumul
„Omul - ladã de gunoi”
„Omul - ladã de gunoi”
„Omul - ladã de gunoi”
„Omul - ladã de gunoi” îºi face apariþia un
„Omul - ladã de gunoi”
personaj atât de transformat, denumit simbolic
„Omul cu oglinda” care e permanent urmãrit de
propria reflecþie. Însã niciunul din cele douã euri
nu dã semne cã ar fi cel real. De ambele pãrþi
ale sticlei se aflã fragmente aparþinând unui
personaj deja distrus, alienat, fãrã identitate. În
acest caz, hibridul devine singura modalitate de
conservare a ideei de umanitate. Prin oglindã,
nu se redau exact trãsãturile umane ci se
completeazã, devenind pãrþi din puzzle-ul unui
grafica: Andreea Tudorache
grafica: Andreea T
grafica: Andreea T
grafica: Andreea Tudoracheudorache eu rãtãcit care, îngrijorat cã reflecþia sa nu îl
grafica: Andreea Tudoracheudorache
clasa a X-a G înþelege adaugã: Dar ceea ce nu ºtie el este cã,
clasa a X-a G
clasa a X-a G
clasa a X-a G
clasa a X-a G
REVIST
REVIST A NOASTRÃ nr . 39-40 35
REVISTAA NOASTRÃ NOASTRÃ nr nr. 39-40. 39-40
REVISTA NOASTRÃ nr. 39-40
REVISTA NOASTRÃ nr. 39-40
35
35
35
35