Page 34 - 2013_revista_noastra_nr_39-40

ESEU
ESEU
ESEU
ESEU
ESEU
Întâlnirea a douã arte:
Întâlnirea a douã arte:
Întâlnirea a douã arte:
Întâlnirea a douã arte:
Întâlnirea a douã arte:
literatura ºi arhitectura
literatura ºi arhitectura
literatura ºi arhitectura
literatura ºi arhitectura
literatura ºi arhitectura
aspectul exterior al casei ºi al grãdinii. De
asemenea acest lucru îl observã ºi Felix atunci
alentina TÃNASE
alentina TÃNASE
alentina TÃNASE
V V V V Valentina TÃNASEalentina TÃNASE când ajunge în faþa uºii ºi vede geamurile
clasa a X-a F
clasa a X-a F
clasa a X-a F
clasa a X-a F prãfuite, necurãþate ºi neglijenþa stãpânilor care
clasa a X-a F
nici mãcar nu au acoperit festrestrele de jos cu
o perdea, lãsând sã se înþeleagã cã pe la ei nu
trecea multã lume ºi deci nu aveau ce ascunde,
dar nici ce arãta.
Interiorul casei era, la rândul sãu,
oarecum sinistru. O anticamerã semiobscurã,
Mutaþiile sunt peste tot! În ziua de astãzi, luminatã doar de o lampã ce atârna din tavanul
pornind de la mãrul pe care îl mâncãm dimineaþa înalt ºi din care porneau scãri de lemn ce aveau
ºi care oricât de natural ar fi, tot a suferit în vârf o copie de ipsos a lui Hermes, încerca
oarecare mutaþii genetice ºi ajungând chiar la oarecum sã realizeze grandiosul clasic, însã din
organismul uman, care suferã o continuã materiale nepotrivite. Atmosfera tulburatã de
schimbare, poate beneficã, poate distrugãtoare, lumina lãmpii îl face pe tânãr sã nu aibã curajul
totul în jurul nostru este în miºcare. Trãim în de a înainta mai departe de anticamerã, unde
secolul „super-vitezei” ºi aceasta se observã domina un aer de ruinã ºi rãcealã, ce era dat
pânã ºi atunci când respirãm. Ne e fricã sã nu mai ales de îmbinarea nearmonioasã a planurilor,
rãmânem în urmã, sã nu pierdem ritmul, sã fim de incompatibilitatea materialelor folosite ºi
mereu în pas cu schimbarea! nepotrivirea decoraþiunilor interioare.
Cum ºi literatura trebuie sã þinã pasul, Secolul al XIX-lea este regãsit în
de-a lungul unui secol s-a putut observa o camerele casei din strada Antim în obiecte de
schimbare în ceea ce priveºte modul de mobilier greoaie cu canapele din pluº roºu, o
prezentare al arhitecturii în douã mari opere. masã mare în mijlocul camerei ºi nelipsita lampã
Este vorba de ,,Engima Otiliei”, în care G. cu petrol. De asemenea, casa Aglaei este plinã
Cãlinescu prezintã viaþa secolului XIX ºi „Rem”, de lucruri nefolositoare. Aceºti oameni, din prea
o descriere a Bucureºtiului secolului XX. multã lãcomie, ajung sã nu se mai poatã despãrþi
„Mutaþia” suferitã de arhitecturã se poate nici chiar de lucrurile de care nu mai au nevoie,
observa uºor între cele douã capodopere aglomerându-ºi casa ºi odatã cu aceasta ºi
româneºti. viaþa.
Secolul al XIX-lea prezintã Bucureºtiul Pânã ºi camera Otiliei, o camerã a unei
ca pe „un sat mai mare” pe care autorul îl tinere, este dominatã de un aer încãrcat, camera
aseamãnã chiar cu unul italian, datoritã caselor e plinã de lucruri mai mult sau mai puþin inutile,
ale cãror ferestre erau neobiºnuit de mari în aflate în dezordine; este o atmosferã aglomeratã
raport cu forma scundã a clãdirilor. Totuºi, care te oboseºte, ceea ce aratã cã „aºchia nu
„kitsch”-ul apãruse deja în ceea ce priveºte sare departe de trunchi” ºi cã, deºi ea, care este
decoraþiunile exterioare, prin amestecuri sufletul acelor case, ar fi trebuit sã fie cea care
inestetice de frontoane greceºti ºi chiar ogive, sã punã totul în ordine, nu face altceva decât
de o proastã calitate, scorojite de precipitaþii, dar sã continue ce a fãcut tatãl sãu, adicã sã lase
ºi de trecerea timpului, ceea îl face pe Cãlinescu lucrurile aºa cum sunt.
sã compare strada bucureºteanã cu „o La polul diametral opus se gãseºte casa
caricaturã în moloz a unei strãzi italice”. plinã de luminã a lui Pascalopol, aranjatã cu mult
Este vorba bineînþeles de strada Antim, bun gust ºi care te întâmpinã cu un aer deschis
în care se regãseºte casa demodatã a lui ºi primitor. Casa care pentru secolul al XIX-lea
Costache. Casa este vãzutã prin ochii tânãrului reprezentã ultimul confort avea ferestrele ºi uºile
Felix, care descrie în detaliu clãdirea privitã de largi, ca sã permitã luminii sã intre, încãperile
afarã. Geamurile pãtrate, acoperite cu hârtie erau înalte ºi aerisite, tavanele fiind decorate cu
translucidã induc ideea de secret, dar totodatã ºtucuri. Pereþii erau tapetaþi cu hârtie dungatã
ºi de improvizaþie ieftinã. Acoperiºul care cãdea ºi de tavan atârnau lãmpi electrice cu abat-jour-
cu o streaºinã latã înspre stradã, rezemându- uri plisate, toate reprezentând ultima modã.
se pe mensole despãrþite de casetoane, vopsite Faptul cã în anticamera apartamentelor se
în ulei cafeniu, dau casei un aer antic, ca ºi cum vedeau chiar picturi murale alegorice, destul de
ar fi fost desprinsã dintr-o poveste. Buruienile convenþionale ºi reci, dar de facturã îngrijitã, iar
care ieºeau din trotuarul din faþã, grilajul înalt ºi la capetele scãrii vegheau doi copii de marmurã,
greoi de fier, ruginit ºi cãzut pe spate dezvãluie reprezintã o dovadã clarã cã acest domn
faptul cã acolo trebuie sã trãiascã oameni Pascalopol se îngrijeºte de stilistica mediului în
bãtrâni, obosiþi, pe care nu-i mai preocupã care trãieºte, deºi nu se dã în lãturi nici de la a
30
30
30 REVISTAA NOASTRÃ NOASTRÃ nr nr. 39-40. 39-40
30
30
NOASTRÃ
A
. 39-40
nr
REVISTA NOASTRÃ nr. 39-40
REVIST
REVISTA NOASTRÃ nr. 39-40
REVIST