Page 38 - 2013_revista_noastra_nr_39-40

ESEU
ESEU
ESEU
ESEU
ESEU
de cãderea în realitate. El însã se rateazã.
Întâlnirea cu femeia cu un ochi pe sân l-ar putea
salva. Regãsindu-ºi astfel lumea ar forma cuplul
salvator - un Adam ºi o Eva decãzuþi, groteºti,
renegaþi ºi simbiozaþi - dar întâlnirea nu are loc
niciodatã, iar omul cu o singurã aripã îºi pierde
albul transparent al penelor, închis într-un azil
de boschetari la fel de eºuaþi ºi repugnanþi.
Jumãtate pasãre, amintind de cãderea lui Lucifer,
omul cu o singurã aripã nu e decât o ridiculizare
tragicã a sacrului. Nimic nu mai existã care sã
aibã valoare dincolo de ceea ce se vede ºi care
nu e altceva decât cenuºa unei galaxii a cãror
origini nu se cunosc, iar a cãrui sfârºit nu se
poate prevedea. Penele devin simple suveniruri
împãrþite ici ºi colo oamenilor curioºi care, în
disperarea de a gãsi ceva divin cãruia sã i se
închine, uitã de esenþã sau de iubirea faþã de
celãlalt. Toþi sunt fascinaþi de hibrid, un Mesia
inversat, care nu îºi cunoaºte nici mãcar propria
menire în lume, dar pe care ceilalþi îl vor
Mântuitor.
În tot teatrul scris de Viºniec, personajele
sunt surprinse în degradare, un teatru
descompus ca ºi la Cioran format din mii de
elemente bizare, care compun imaginea
interiorului personajelor, Viºniec nefiind
preocupat de forma exterioarã a lor. Umanul se
contopeºte cu zoologicul, ajungând ca persoana
sã fie devoratã de animalul ascuns în sufletul grafica: Cornelia Neaþã
grafica: Cornelia Neaþã
grafica: Cornelia Neaþã
grafica: Cornelia Neaþã
grafica: Cornelia Neaþã
sãu. Strângând toate indiciile ºi analizând clasa a IX-a G
clasa a IX-a G
clasa a IX-a G
clasa a IX-a G
clasa a IX-a G
simboluri obþinem hibridul, care nu e altceva
decât omul pe ultima treaptã a descompunerii. însemnele morþii ºi ale lumii de dincolo, iar însoþit
Scindat între natura umanã ºi cea de fiarã, de Mesager el creeazã imaginea lui Charon care
personajul nu reprezintã decât un tablou cubist; trecea în luntre pe cei morþi spre tãrâmul de
din fiecare element care îi compune trupul putem dincolo. Fiul este unul dintre aceºtia, neîncadrat
alcãtui noi picturi într-o continuã mutaþie. Gilles în niciun colþ al societãþii, el dispare în nimic
Losseroy în articolul sãu despre teatrul lui odatã cu acel cal. Animalul este la rândul sau
Viºniec menþiona cã reprezentarea animalierã un hibrid “roºu cu patã neagrã”, o premoniþie,
traduce la Viºniec o vocaþie totemicã, pentru a care se contopeºte cu persoana Fiului ce îl
da naºtere unei mitologii total personale, unui priveºte fascinat de la fereastrã, simbioza
„Omul
„Omul
“folclor lipsit de pitoresc”. reprezentând ideea acceptãrii morþii. In „Omul„Omul
„Omul
cu calul” personajul este urmãrit de imaginea
cu calul”
Personajele absurde create de Viºniec cu calul”
cu calul”
cu calul”
suferã de singurãtate, iar fantomele ratãrii, ale calului alb, în final conformându-se cu prezenþa
rãzboiului le accentueazã alienarea ºi faptul cã acestuia, deci cu ideea morþii: A venit timpul sã
ele în aºteptarea lor pentru gãsirea sensului îºi cobor. Bunã dimineaþa, domnule cal!… N-am
pierd umanitatea, devenind strãini de ei înºiºi. ºtiut niciodatã cã-i atât de simplu sã încaleci pe
Personajul absurd e singur, însã singur în cal. Ieºim din oraº în galop. E încã întuneric,
mulþime. El pe de o parte e destinat sã existe dar cerul pare mai înstelat decât oricând. O luãm
alienat, dar pe de altã parte nu putem remarca de-a dreptul printr-un lan de orz! Cât orz! Câtã
niciun gest întreprins în spiritul eliberãrii de sub hranã pentru cai! Odatã ce animalul e primit
„Caii la fereastrã”,
„Caii la fereastrã”,
„Caii la fereastrã”,
acest blestem moºtenit. În „Caii la fereastrã”,„Caii la fereastrã”, înãuntru, omul este eliberat, dar, în acelaºi timp
Fiul, personaj fãrã nume care poate fi jucat de claustrat ºi devorat de acesta. Singurãtatea le
acelaºi actor ca ºi Tatãl ºi Soþul, deci o face pe aceste personaje sã trãiascã laolaltã cu
generalizare a conceptului de bãrbat, devine demonii lor. Cu un caracter dual, nãscuþi din
simbol al antieroismului. El nu moare pur ºi contrarii (întunericul contopit cu lumina) fiinþele
„Frumoasa
„Frumoasa
„Frumoasa
simplu în rãzboi ci dispare parcã în neant ca „o care îl pândesc pe El, personajul din „Frumoasa „Frumoasa
cãlãtorie a urºilor panda povestitã de un
cãlãtorie a urºilor panda povestitã de un
adiere de vânt”, cum îi este descrisã întreaga cãlãtorie a urºilor panda povestitã de un
cãlãtorie a urºilor panda povestitã de un
cãlãtorie a urºilor panda povestitã de un
saxofonist care avea o iubitã la Frankfurt”
saxofonist care avea o iubitã la Frankfurt”
viaþã, ucis de „calul roºu cu patã neagrã” pe care saxofonist care avea o iubitã la Frankfurt”
saxofonist care avea o iubitã la Frankfurt”
saxofonist care avea o iubitã la Frankfurt”
îl zãrea câteodatã la fereastrã. Pentru Viºniec ajung sã îl posedeze pe acesta, dornice sã-i
acest cal este simbol al rãzboiului care nu þine consume energia, dar a cãror prezenþã este
cont de identitate, fiind ºi întruchiparea oarecum toleratã: Bineînþeles cã nu-i ating! Dar
hazardului, a absurdului vieþii însãºi. El poartã au devenit de o perversitate incredibilã. Au
REVIST
REVIST
REVISTA NOASTRÃ nr. 39-40
nr
NOASTRÃ
. 39-40
REVISTA NOASTRÃ nr. 39-40
A
34
34
34
34 REVISTAA NOASTRÃ NOASTRÃ nr nr. 39-40. 39-40
34