Page 11 - 2009_revista_noastra_nr_31-32

FEREASTRA

CONTINUUM-ul REALIT
CONTINUUM-ul REALITATE - HALUCINAÞIE-VIS
CONTINUUM-ul REALIT
CONTINUUM-ul REALITAATE - HALUCINAÞIE-VISTE - HALUCINAÞIE-VIS
CONTINUUM-ul REALITAATE - HALUCINAÞIE-VISTE - HALUCINAÞIE-VIS
sau ipostaze ale Bucureºtiului în operele lui Mircea Eliade
sau ipostaze ale Bucureºtiului în operele lui Mircea Eliade
sau ipostaze ale Bucureºtiului în operele lui Mircea Eliade
sau ipostaze ale Bucureºtiului în operele lui Mircea Eliade
sau ipostaze ale Bucureºtiului în operele lui Mircea Eliade
ºi Mircea Cãrtãrescu - Note de lecturã
ºi Mircea Cãrtãrescu - Note de lecturã
ºi Mircea Cãrtãrescu - Note de lecturã
ºi Mircea Cãrtãrescu - Note de lecturã
ºi Mircea Cãrtãrescu - Note de lecturã
ea a ,,trãit” experienþa bombardamentelor
într-un vis literar, pentru cã ea este aleasa
(,,nu Aleasa, ci doar aleasa”): ,,Un astfel
MIHAELA de trãznet orbitor a dezagregat dintr-o
MIHAELA
MIHAELA
MIHAELA
MIHAELA
PRODAN
PRODAN loviturã carnea de cãrãmidã ºi var a
PRODAN
PRODAN
PRODAN
construcþiei, ºi a rãmas în picioare numai
scheletul de bare ºi plasã neagrã. Cu mine
la ultimul etaj, în cuºca mea de lemn ºi
cristal, ºi-având împrejur Bucureºtiul
Cãrtãrescu nocturn, iluminat violent, din când în când,
Cãrtãrescu
Cãrtãrescu
Cãrtãrescu
Cãrtãrescu spune despre sine cã
este ,,scriitorul care genereazã oraºul”, iar de tirurile antiaeriene ºi de rãvãºitoarele
aceastã afirmaþie este cu atât mai intrigantã explozii ale covorului de bombe.”
cu cât nu se limiteazã la a înfãþiºa artistic, De un realism banal sunt mãrturisirile
subiectiv Bucureºtiul, oraºul copilãriei, eului narator care, din creatura halucinantã
adolescenþei, tinereþii ºi maturitãþii sale, ci nãscutã de o mamã colosalã, revine brusc
se identificã afectiv cu acesta ,,oraºul ar în cotidianul nesemnificativ, spunând: ,,Mi-
deveni propriul meu corp artificial, l-aº putea aº fi dat ºi pielea de pe mine sã locuiesc în
numi cu numele meu ºi l-aº putea umezi cu una din ele [se referã la construcþiile cubiste
dorinþele mele”, hoinãreºte prin trupul de interbelice] cât mai veche ºi cât mai
piatrã al oraºului ca ºi prin lumile ireale întortocheatã, ºi nu în anonimele cutii de
nãscute de fantezia sa, prin ,,continuum-ul pantofi în care trãisem aproape toatã viaþa.”
realitate-halucinaþie-vis”. În Orbitor aceastã Reale, dar atât de familiare ºi intime încât
perindare prin tãrâmul literaturii ºi al sunt percepute ca niºte ,,acoperiºuri
oniricului devine expresia maternitãþii ºi a fantastice”, sunt fabrica de pâine
creaþiei, a trecutului ºi a reconstrucþiilor ,,Pionierul”, zgomotul infernal al morii ,,încât
monumentelor ºi ideologiilor: Bucureºtiul duminica liniºtea era nefireascã ºi urechile-
reconstruit dupã cumplitul bombardament þi þârâiau de singurãtate”, turlele Mitropoliei,
din 1943, purtând însemnele comunismului, hotelul Negoiu, clãdirea A.S.E.-ului
secera ºi ciocanul încruciºate într-o cununã ,,ciupercile sucite ale bisericii ruse”,
de spice, pãstreazã în picioare casa liftului ,,aisbergul încadrat cu antene parabolice al
unui bloc devenit o grãmadã de moloz, iar Palatului Telefoanelor”, profilurile pe cer ale
înãuntru Maria gãseºte ºi se gãseºte femeia clãdirilor ce i se pãreau ,,fragmente din
care hrãnise la pieptul sãu, timp de mintea, memoria ºi imaginaþia mea”:
doisprezece ani, fluturele imens care acum ,,fierãstrãul de sticlã al magazinului Victoria,
reuºeºte sã se desprindã. Maria, femeia turnul cu glob în vârf al blocului Gallus,
care lucrase ca liftierã într-un bloc de birouri coºurile cenuºii ale termocentralei, cupola
al unei societãþi petroliere româno-germane, barocã a clãdirii C.E.C-ului” (altãdatã numitã
este mama colosalã, a fluturelui ºi a ,,burta de cristal a C.E.C-ului”), vizibile,
scriitorului, ,,mai înaltã decât blocurile, desigur pânã ce ,,blocul construit peste
rãsturnând camioanele ºi tramvaiele, ºosea mi-a rãpit pentru totdeauna oraºul”.
strivind cu tãlpi uriaºe chioºcurile de tablã, ªi iar fãrâme de irealitate ca doze
mãturând trecãtorii cu fusta ei de diftinã”, zilnice ale unui dependent:

11