Page 15 - 2009_revista_noastra_nr_31-32

FEREASTRA

Întoarcerea din Rai zugrãveºte viaþa dar când m-am întors, n-am mai auzit
gazetãreascã a Bucureºtiului anului 1933, vorbindu-se nimic de comuniºti. Oare i-au
nedreptãþile sociale care permit unor inculþi desfiinþat?” Afirmaþia pare mai curînd
sã ocupe posturi meritate de tineri studioºi inocentã.
ºi neobosiþi, ca David Dragu, nevoit sã Vlãdescu este personajul care
lucreze pe un post de corector de noapte gãseºte ºi o cauzã de ordin moral ºi spiritual
pe un salariu de mizerie, ºi cãruia, culmea a rãzmeriþei: “Dacã ai fi fost treaz azi-
ironiei, nu i se permite sã îºi ia liber nici noapte, cum am fost eu, dacã ai fi auzit
atunci când tatãl lui trage sã moarã, deºi sirena aceea pînã în zori, m-ai asculta ºi
amicul lui, Pavel Anicet, tânãr talentat ºi citit, mi-ai da dreptate. Suntem dezarmaþi, mã!
dar fãrã prea multã voinþã, monden ºi Am mers prea departe. Ne-am bãtut joc de
acaparat de complicaþii sentimentale, este legi, de dogme, de simboluri, ne-am bãtut
menajat, este învoit dacã va dori sã fie joc de tot, pentru a ne dovedi nouã înºine
alãturi de prietenul lui la moartea acestuia; cã suntem liberi.”
Petru Anicet, fratele lui Pavel, muzician lipsit VIS LUCID - graficã Irina CHIRIÞÃ
VIS LUCID - graficã Irina CHIRIÞÃ
VIS LUCID - graficã Irina CHIRIÞÃ
VIS LUCID - graficã Irina CHIRIÞÃ
VIS LUCID - graficã Irina CHIRIÞÃ
de orizonturi, se pomeneºte
îndrãgostit de o prostituatã, iar
activitatea unor submediocri ca
Lazarovici se dovedeºte
prodigioasã etc., dar romanul
mai are ºi acea dimensiune
colectivã istoricã, de dincolo de
dramele mãrunte sau
mistuitoare, reale sau afectate,
ale personajelor, febra unor
schimbãri, revoltele de stradã ºi
seducþia comunismului, în care
tinerii vãd o salvare, desfiinþarea
privilegiilor neloiale ale anumitor
“personagii”, dar, în realitate:
“Siguranþa a constatat cã existã
100.000 de comuniºti în
Capitalã. ªi dacã, aºa cum e probabil, sunt Observãm în acest pasaj o coborâre
înarmaþi, are sã iasã bucluc mare… Sã fi a scriitorului în mormanele mahalalelor, atât
vãzut camionetele cu muniþii pentru de depãrtate de lumea personajelor ºi
gardieni”, mulþi muncitori sunt înarmaþi, întâmplãrilor din cãrþile sale: “Sã trecem prin
ceea ce dezvãluie pericolul ca revoluþia sã gang ºi, din spatele hotelului, ajungem
se facã din jos în sus, pe când reuºita direct la maidane”, mai apoi “Trecurã uliþa.
moralã a acesteia necesitã ca cei de sus, Cîteva case, fãrã nici o luminã. Întunecate,
oamenii luminaþi, sã ia în mâini hãþurile rãzleþe, pãreau pustii. La stînga, începea
viitorului ºi sã le arate ºi celor de jos o cale maidanul, pînã dincolo de calea feratã. Se
spre demnitatea socialã. Greva CFR-iºtilor, auzeau focuri de armã, surde, stinse, parcã
tragerile la întâmplare, sunt ignorate de cei ar fi fost puºti cu soc.[…]. Se apropriau de
care nu sunt adepþi ai socialismului, pluteºte Ateliere. Dinspre Calea Griviþei, venea un
o anumitã indolenþã faþã de istorie a celor zvon înãbuºit de urale, rãzbind la rãstimpuri
preocupaþi de probleme existenþiale: prin flueratul sirenei. ªi totuºi, alãturi de el,
“-Da’ ce-a fost, frate, atunci, cînd cu Emilian simþea o plãcere lugubrã,
greva aia? întrebã Ciutariu. Eu nu eram aici

15