Page 13 - 2009_revista_noastra_nr_31-32

FEREASTRA

Mavrodin ca artist; în fond, el este un oraº vorbã. Dar îndatã ce tramvaiul fãcea cotul,
al iubirii, al veseliei ºi al melancoliei alergam dupã el ºi ne agãþam, pitindu-ne
totodatã: ,,Bucureºtiul, îndeosebi, are cele ca sã nu ne observe taxatorul. Aveam de
mai toxice amurguri, în toate anotimpurile. altfel grijã sã fim întotdeauna cu capul gol,
E greu sã rãmâi singur, sã nu te nu cumva sã ne poatã confisca taxatorul
îndrãgosteºti, sã nu-þi cauþi pereche într-un ºepcile.
astfel de oraº, în care soarele se stinge cu Ani de zile, jocul acesta m-a fascinat.
atâta melancolie.”; ,,Am trecut prin Ciºmigiu, Ajunsesem mare meºter ºi începeam sã
ºi veselia patinatorilor mi-a risipit, pentru învãþ cum sã mã caþãr, din mers, chiar de
câteva clipe, melancolia […] am pornit pe o tramvaiul electric nr.14. Mã plimbam aºa
alee singuraticã. Undeva, nelãmurit, în faþa agãþat, de la statuia Rosetti pânã la Brãtianu,
mea, se aprindeau felinarele.”; o lume ºi înapoi. Uneori mã prindea taxatorul ºi mã
boemã la restaurantele din centru, plimbãri trãgea de urechi, dar acceptam cu mândrie
singuratice pentru îndrãgostitul care mai are riscul acesta. O singurã datã m-am simþit
de aºteptat pânã la întâlnirea iubitei ,,Am vinovat ºi umilit, cînd mama s-a întors acasã
ieºit în Calea Victoriei, ºi mi s-a pãrut pustie, tristã, abãtutã ºi ne-a spus: ,,Erau doi domni
murdarã. Am luat-o agale spre Poºtã, fãrã lângã mine, în tramvai ºi când v-au zãrit,
niciun chef. M-am oprit în faþa unui chioºc unul din ei a spus: iatã haimanalele
cu ziare, ca sã privesc câteva magazine Cãpitanului!...Mai mare ruºinea!” a adãugat
ilustrate.” ea, oftând. “Cu toate astea, primele amintiri
de când a venit copil în Bucureºti sunt niºte
Copilãria în Bucureºti
Copilãria în Bucureºti imagini idilice, aproape mitologizate: “Când
Copilãria în Bucureºti
Copilãria în Bucureºti
Copilãria în Bucureºti
am ajuns în Bucureºti, la începutul toamnei
Foarte savuros este episodul din 1914, casa din strada Melodiei era încã în
Eliade
Eliade
Eliade
viaþa eruditului EliadeEliade, în care acesta îºi reparaþie. Câteva sãptãmâni am locuit în
trecea vremea cu jocurile pe maidan: ,,Cu casele bunicilor, la capãtul bulevardului
timpul, lecturile acestea dezordonate ºi fãrã Pache Protopopescu. Casele acestea
noimã au început sã mã plictiseascã. Într-o fabuloase le cunoºteam deja de mic copil.
zi, am descoperit cã jocurile pe maidan sunt Fusesem pentru întâia oarã, într-o
tot atât de pasionante ca ºi romanele de primãvarã, când aveam vreo patru-cinci ani.
aventuri. Am început sã-mi petrec tot timpul Îmi rãmãsese amintirea unei curþi enorme,
liber pe maidanele Bucureºtiului. De la întinzându-se între grajduri ºi hambare, ºi a
maidanul Primãriei pânã la Obor, de la
dealul Mitropoliei pânã la gropile Ouatu, le
cunoºteam pe toate ºi aveam prieteni
printre haimanalele ºi bãtãuºii tuturor
mahalalelor. Dar astea se întâmplau mai
târziu, dupã 1916, dupã ce tata se retrãsese
cu regimentul lui în Moldova.” Iar jocul lui
preferat o fãcea pe mama lui sã-i pice
obrazul de ruºine: “Prin faþa casei, trecea
tramvaiul cu cai. Venea de la statuia Rosetti
ºi chiar în dreptul casei noastre îºi încetinea
mersul ca sã coteascã spre strada Cãlãraºi.
Împreunã cu Nicu, iar mai tîrziu cu cîþiva
prieteni de seama mea, îl aºteptam cuminþi
în faþa porþii, prefãcându-ne cã stãm de
UªA DIN TURN - graficã Irina CHIRIÞÃ
UªA DIN TURN - graficã Irina CHIRIÞÃ
UªA DIN TURN - graficã Irina CHIRIÞÃ
UªA DIN TURN - graficã Irina CHIRIÞÃ
UªA DIN TURN - graficã Irina CHIRIÞÃ
13