Page 8 - 2009_revista_noastra_nr_31-32
P. 8
FEREASTRA
Eliade - o fereastrã a imaginaþiei
Eliade - o fereastrã a imaginaþiei
Eliade - o fereastrã a imaginaþiei
Eliade - o fereastrã a imaginaþiei
Eliade - o fereastrã a imaginaþiei
poate face orice vrea. Evident, nici el nu
creeazã nimic real, ci numai un joc de
aparenþe”. Întrebarea este dacã un simplu
OANA
OANA om poate suporta aceastã presiune a
OANA
OANA
OANA
timpului, o presiune istoricã ºi personalã ce
BOGZARU îl poate distruge prin simpla dereglare a sa.
BOGZARU
BOGZARU
BOGZARU
BOGZARU
clasa IX-a F
clasa IX-a F
clasa IX-a F În alte opere ale sale ne sunt revelate
clasa IX-a F
clasa IX-a F
miracole izbucnite aparent din cotidian,
precum Eliade afirma în „Noaptea de
Sânziene”: „S-ar putea întâmpla fel de fel
Eliade
Eliade de miracole.. Dar trebuie sã te înveþe cineva
Eliade
Eliade
Eliade a îmbinat cu mãiestrie realul
ºi fantasticul, ne-a transformat cotidianul cum sã le priveºti, ca sã ºtii cã sunt miracole.
într-un univers ireal, îndemnându-ne „sã ne Altminteri, nici mãcar nu le vezi. Treci pe
folosim masiv imaginaþia”. El ºi-a precizat lângã ele ºi nu ºtii cã sunt miracole”, ori asta
cu atâta exactitate simbolismele ce se a fãcut el în toate operele sale, ne-a arãtat
întrepãtrund cu cotidianul, conturând miracolele. Dumitru, personajul din „O
totodatã susbstraturile fiinþei ºi ale fotografie veche de paisprecezce ani” este
universului. convins de puterea preotului de a face
Dimensiunile spaþio-temporale: realul minuni, încât revine în locurile vizitate cu
ºi fantasticul apar ca universuri paralele în patru ani înainte cu intenþia de a-i mulþumi
fiecare operã a sa, ca în final sã se pentru miracolul sãvârºit. Tinereþea pe care
întrepãtrundã, oferindu-ne un simbol. În „La soþia sa a cãpãtat-o brusc, se datora tocmai
þigãnci”, profesorul de pian Gavrilescu se lui Dumitru, deoarece prin credinþa sa
izbeºte de problema timpului, de timpul nelimitatã în Dumnezeu, el a transferat-o
istoric ºi de propriul sãu timp, ajungând sã într-un spaþiu sacru al iubirii necondiþionate,
nu-ºi mai gãseascã locul firesc în propria soþia sa cãpãtând o viaþã eternã. Doctorul
sa lume. În casa þigãncilor, el este sustras Martin -banalul Dugay- afirma despre
timpului sãu pentru a fi transferat într-un timp Dumitru : „Aºa cum e Dumitru, cu credinþa
sacru, mult superior. Acelaºi lucru pãþesc ºi lui naivã, idolatrã ºi vanã, e mai aproape de
personajele din „Nopþi la Serampore”, doar Dumnezeul cel adevãrat decât noi toþi.” Spre
cã ele sunt transferate într-un timp istoric, deosebire de soþia ce se integreazã într-un
participând la evenimente ce au avut loc cu spaþiu sacru, Cucoanes din „Un om mare”
sute de ani în urmã. Problema timpului apare se va integra în naturã.
ºi în romanul „Noaptea de Sânziene”, unde Printr-o simplã boalã de creºtere, el
ªtefan îºi doreºte ieºirea din timpul cotidian îºi pierde simþurile umane, devenind un om
pentru a cãpãta o existenþã aproape primordial ce nu înþelege decât natura,
metafizicã. funcþiile ºi înþelesurile sale profunde. ªi
În „Nopþi la Serampore” este revelat Cucoanes, precum celelalte personaje
timpul ce poate fi manipulat, un timp iluzoriu amintite mai sus, transcende cãtre o lume
precum întreaga realitate, nefiind realitate superioarã sacrã, de data aceasta o lume
ceea ce noi trãim, ci ceea ce ni se va ce este perceputã de orice om, dar nu ºi
dezvãlui dincolo, cãci „într-o lume de înþeleasã de orice om, natura.
aparenþe, în care niciun lucru ºi niciun Capacitatea omului de a pãtrunde
eveniment nu e consistent, nu îºi are dincolo de aceste paravane întinse în jurul
realitatea lui proprie, oricine e stãpân pe nostru este atât de mare, însã prea puþin
anumite forþe, pe care voi le numiþi oculte, utilizatã. Este acea capacitate de a imagina
8
