Page 5 - 2009_revista_noastra_nr_31-32

FEREASTRA

sã suplineascã, iar el nu poate spune decât
cuvinte de … laudã: “o mãreaþã farsã
grohãitoare de dimensiuni falstaffiene”. ªi
“Conjuraþia” este un best-seller, deºi poate
cu alte nuanþe decât cele care se aplicã lui
Don Quijote, este o carte uºoarã, astfel
încât multe sprâncene erudite se ridicã
atunci când ea este catalogatã drept
“operã” sau când este comparatã cu texte
fãrã de care literatura universalã nu ar fi la
fel. Ne întrebãm de ce. Influenþa acestora
din urmã este vizibilã nu numai asupra
lectorilor cât ºi asupra scriitorilor. Blestemul
culturii americane se rãsfrânge asupra
Ignatius
Ignatius
acestei cãrþi, fãcând din eroul sãu, IgnatiusIgnatius
Ignatius
Reilly
Reilly
Reilly, un amestec: „un haplea
Reilly
Reilly
nemaipomenit, un Oliver Hardy nebun, un
Don Quijote gras, un Toma d’Aquino
pervers”. Dacã aceastã combinaþie este
una reuºitã – fiecare cititor trebuie sã
decidã pentru sine însuºi.
METAMORFOZÃ - graficã Irina CHIRIÞÃ
MET
METAMORFOZÃ - graficã Irina CHIRIÞÃ
MET AMORFOZÃ - graficã Irina CHIRIÞÃ
METAMORFOZÃAMORFOZÃ - graficã Irina CHIRIÞÃ - graficã Irina CHIRIÞÃ
…cum sunt…
…cum sunt…
…cum sunt…
…cum sunt…
…cum sunt…
sfincterul sãu plitoric, dar cãlãtoriei în afara
oole
Peste mai bine de 300 de ani, TT TT Tooleoole New Orleans-ului i se acordã statut de mit,
oole
oole
îl plaseazã pe Quijote într-un labirint de de întâmplare hotãrâtoare: lumea nu este
oglinzi: regãsim asemãnari, simetrii ºi pentru el, lumea este o conjuraþie a
deformãri care fac din roman altceva decât imbecililor.
o actualizare slabã. Cititor împãtimit ºi Ambii eroi sunt inadaptaþi. De aici
Reilly
Reilly
Reilly
pseudo-intelectual, ReillyReilly este ºi el un comedia, de aici tragedia. Convenþional,
nebun care îºi atribuie calitãþile ºi denumim inadaptarea aceasta dusã la
responsabilitãþile unui salvator, chiar dacã extrem nebunie. Trebuie pusã întrebarea:
nu îºi spune chiar „cavaler”. Hidalgo-ul este sunt ei deasupra mediocritãþii sau nu? La
vrednic de stimã pentru cã, spre deosebire o citire atentã, realizãm cã sunt de fapt în
de aºa-ziºii învãþaþi care nici nu se gândesc cu totul alt plan: sistemul lor de referinþã
sã pãrãseascã tihna satului ºi a cãminului este în cãrþi, iar acestea nu pot fi plasate
lor, acesta coboarã din turnul de fildeº, pe aceeaºi scarã cu ceea ce este general
porneºte la acþiune, provoacã viaþa; de recunoscut ca normalitate, au propriile
cealaltã parte, Ignatius este un sedentar, mecanisme interne, iar acestea nu
iar propria sa coborâre din turn (fãcutã la funcþioneazã atipic doar dacã subiectul este
insistenþele mamei ºi la cele ale singurei fantastic sau fabulos. Parodia trebuie sã fie
prietene, Myrna) este în ordinar: dacã ºi ea verosimilã, realistã.Una dintre marile
normalitatea se complace în a-i acorda lui virtuþi ale „Conjuraþiei imbecililor” este
Don Quijote titlul de cavaler printr-un descrierea oraºului-port, care seamãnã mai
adevãrat ritual la han, ea nu este la fel de mult cu Genova ºi Marsilia, Beirut ºi
jucãuºã cu americanul: prima sa încercare Alexandria decât cu New York-ul,
de a primi o slujbã este nemiloasã cu surprinderea dialectului straniu, a

5