Page 7 - 2009_revista_noastra_nr_31-32
P. 7
FEREASTRA
cu adevãrat fãrã un scutier. Sancho este New Orleans-ul anilor 1960 este mai
un om simplu care urmeazã un exemplu dispus sã nu-ºi aminteascã actele de
grandios, un om cãruia îi este promisã o nebunie care se întâmplã pe strãzile sale,
insulã. Lacom, interesat, fricos ºi fãrã chiar dacã nu le cultivã, aºa cum fac Ducele
imaginaþie, este elementul de contrast; ºi Ducesa. Sunt vremurile noastre mai
credincios fantasmelor pânã la un punct, permisive sau oarbe la nebunie? Probabil,
el respectã natura ºi atunci când trebuie pentru cã eroul lui Cervantes îºi recapãtã
sã se confrunte cu pericolul (din ordinul sãnãtatea ºi moare, luând odatã cu el
Ignatius
Ignatius
Ignatius
ducelui se simuleazã un atac inamic) el îi moda romanelor cavalereºti, dar IgnatiusIgnatius
Reilly
Reilly
Reilly reuºeºte sã plece înainte de a veni
Reilly
spune lui Quijote: “Eu sunt un om pacific, Reilly
blând, potolit, ºi ºtiu sã înghit orice injurie ambulanþa care trebuia sã îl transporte la
fiindcã am nevastã ºi copii de hrãnit ºi de spitalul de boli mintale, reuºeºte sã-ºi ducã
crescut; aºa cã sã ºtii domnia-ta, nu fie cu nebunia în alt oraº. Existã o cantitate mai
J.K. T
J.K. Toole
J.K. Toole
oole
supãrare, cã eu nu pun mâna sub niciun mare de nebunie acum sau J.K. TJ.K. Tooleoole este
chip pe spadã, sã lupt nici cu om prost, nici doar mai pesimist?
cu calaver.” Mama lui Reilly este ºi ea un Învârtindu-ne între nebunie ºi
fel de Sancho, unul care este fidel datoritã inadaptare, ne amintim de o parabolã
legãturilor de sânge, unul care nu are despre cetatea unui rege foarte înþelept,
încotro, deºi povestea începe atunci când care avea o singurã fântânã. Când cetatea
nu mai poate sã ignore nebunia fiului sãu. a fost asaltatã ºi fântâna otrãvitã, oamenii
“- Nu fãceai decât sã lipeºti niºte hârtiuþe nu au putut rezista fãrã apã ºi bând, rând
în cãrþi. –Da, dar le lipeam dupã propriile pe rând, au înnebunit. Regele a refuzat sã
mele principii estetice […] –Crezi cã ai bea, privind cum locuitorii cetãþii sale se
putea sã capeþi din nou o slujb-acolo? – transformã într-o ceatã de bufoni, pânã
Am serioase îndoieli. Trebuie sã-þi dai când el a rãmas ultimul. Când oamenii au
seama câtã teamã ºi urã stârneºte în început sã râdã de el, strigând pe ziduri
oameni weltanschauung-ul meu […] –Au „nebunul, nebunul!”, regele cel înþelept a
fost drãguþi cu tine la colegiu, Ignatius. Sã decis sã bea din singura fântânã din cetate.
spunem adevãru’. Te-au lãsat sã stai acolo
o grãmadã de timp.” Scutierii celor doi sunt
involuntar vocile conºtiinþelor lor, , , , , cu
picioarele pe pãmânt, îi sprijinã la început,
apoi îi îndeamnã sã se adapteze ºi le
explicã regulile lumii în care trãiesc. Doi
cavaleri sunt foarte dispuºi sã observe
diferenþele dintre ei ºi scutieri, dintre ei ºi
restul lumii, dar prea aroganþi sã
recunoascã asemãnãrile dintre scutierii lor
simpli ºi oamenii de tot felul ca fiind
normalitatea. Am putea spune cã Sancho
ºi doamna Reilly duc propriile lupte cu
morile de vânt.
...ºi ce se întâmplã cu nebunii din cetate?
...ºi ce se întâmplã cu nebunii din cetate?
...ºi ce se întâmplã cu nebunii din cetate?
...ºi ce se întâmplã cu nebunii din cetate?
...ºi ce se întâmplã cu nebunii din cetate?
LUNATICUL- graficã Irina CHIRIÞÃTICUL- graficã Irina CHIRIÞÃ
LUNA
LUNA
LUNATICUL- graficã Irina CHIRIÞÃTICUL- graficã Irina CHIRIÞÃ
LUNATICUL- graficã Irina CHIRIÞÃ
7
