Page 14 - 2009_revista_noastra_nr_31-32

FEREASTRA

unei nesfârºite livezi. Era într-adevãr se petrece în maºina sa pe care o cumpãrã
nesfârºitã; n-am ajuns la capãtul ei decât etc. Dar majoritatea eroilor cãrtãrescieni,
dupã ce împlinisem opt ani. Am ajuns pînã care pretind credibilitate, sunt neinteresanþi,
acolo întovãrãºit de Nicu ºi de cea mai dacã nu ar interveni imaginaþia creatoare a
tânãrã dintre surorile mamei, Viorica, doar Scriitorului. Clasa socialã pe care o
cu cîþiva ani mai mare ca noi. Acolo la zugrãveºte cu predilecþie Cãrtãrescu este
capãtul livezii, am dat peste câteva movile plinã de femei gospodine care nu te lasã sã
pe care crescuserã bãlãrii, niºte coteþe pleci din casa lor decât dupã ce te-au întors
vechi, pe jumãtate putrezite, maldãre de de câteva ori din hol ºi care se simt ofensate
cãrãmizi uitate ºi-un gard de lemn gata sã dacã nu mãnânci totul din farfurie pentru cã
cadã, susþinut pe alocuri cu pari groºi înfipþi le dispreþuieºti calitãþile culinare (vezi tanti
în pãmânt. Când am ajuns ne-am suit toþi Aura din ,,Rem”), de bãrbaþi cu totul banali,
trei pe una din movile ºi am privit peste gard. proletari, de copii murdari, care joacã pe
Nu se vedeau decât zarzãri, pruni, gutui, maidan o mulþime de jocuri ca sã le treacã
aceiaºi pomi ca în livada bunicilor. Dar nu timpul: ,,hoþii ºi vardiºtii”, ,,Vrãjitoarea”, dar
se mai auzeau gãinile, nici câinii, ci numai ºi jocuri iniþiatice care capãtã o semnificaþie
zumzet de albine ºi tot felul de zgomote oniricã ºi vizionarã, jocul ,,de-a reginele”,
mãrunte necunoscute.” când una din fetiþe traseazã ºapte linii ºi
Mendebilul lui CãrtãrescuCãrtãrescu: în blocul fiecare copilã (erau ºapte! Cifra ordinii ºi a
Cãrtãrescu
Cãrtãrescu
Cãrtãrescu
de pe ªtefan cel Mare, gaºca Naratorului perfecþiunii cosmice) trebuia sã mimeze
are un nou membru, un copil genial, cu o fiecare vârstã când trece prin dreptul fiecãrei
mulþime de cãrþi în minte, pe care le liniuþe, la prima, vârsta de zece ani, la a
povesteºte prietenilor de joacã ºi care îºi doua vârstã douãzeci de ani ºi tot aºa pânã
expune teoriile savante: ,,Pãmântul e un la ºaptezeci de ani. S-a întâmplat, însã, ca
animal cu gândire ºi voinþã. […] Noi înºine, acest joc sã fie ca o previziune, cãci fetiþele
dacã ne încordãm voinþa, devenim uºori ca se transformau pe mãsura ce treceau de la
aerul” ºi chiar face demonstraþia celor spuse, o liniuþã la alta pânã îmbãtrâneau ºi
îºi strânge pleoapele ºi se încordeazã pânã dispãreau cu totul, la capãtul jocului
ce ,,Martiganul ºi Vova l-au ridicat pânã la bineînþeles cã reveneau la stadiul de copile;
tavan cu un singur deget”. Acesta este se înþeleserã sã nu-ºi spunã una alteia ceea
poreclit Mendebilul. În finalul acestei ce au vãzut când fiecare intra in joc.
povestioare, autorul recurge la un artificiu
din aria metatextualitãþii: apare o mãrturisire Bucureºtiul prefacerilor sociale
Bucureºtiul prefacerilor sociale
Bucureºtiul prefacerilor sociale
Bucureºtiul prefacerilor sociale
Bucureºtiul prefacerilor sociale
neaºteptatã... ,,Am dat azi-dimineaþã, pe
când cãutam scotchul ca sã lipesc o copertã
de aceste pagini bãtute la maºinã, care,
dupã cum aratã, par vechi de peste doi ani.”
ªi în continuare suntem lãmuriþi cã
decorurile sunt reale ºi ,,existã ºi astãzi”,
,,copiii sunt reali”, numai cã ,,nu a existat un
copil atât de savant în bloc”, adicã
Mendebilul era o purã ficþiune literarã.
“Eºecului” de a nu fi avut un prieten genial,
Cãrtãrescu
Cãrtãrescu îi prezintã rãscumpãrarea
Cãrtãrescu
Cãrtãrescu
Cãrtãrescu
literaturii. Cam acelaºi lucru se întâmplã ºi
în povestirea Arhitectului, un om perfect
mediocru, se dovedeºte un excelent
SONA
SONATTAA LUI DANTE LUI DANTE
SONATA LUI DANTE
SONA
SONATTAA LUI DANTE LUI DANTE
muzicant, profund original prin faptul cã asta
graficã Irina CHIRIÞÃ
graficã Irina CHIRIÞÃ
graficã Irina CHIRIÞÃ
graficã Irina CHIRIÞÃ
graficã Irina CHIRIÞÃ
14