Page 19 - 2009_revista_noastra_nr_31-32
P. 19
FEREASTRA
stabilitã de titlu, dar îndrãgostirile ºi vederile ci mai degrabã despre ce este previzibil,
sunt atât de diferite, încât spectacolul nu e despre ce este permis, despre ce este
pe atât de omogen pe cât se anunþã. omenesc, despre boalã ºi periferie. Cel de-
Gabriel Liiceanu al treilea text este o chemare a speranþei,
Gabriel Liiceanu
Gabriel Liiceanu
Gabriel Liiceanu
Gabriel Liiceanu recunoaºte cã
“proza e uºa interzisã la care bate periodic, mai mult ºoptitã decât strigatã. Este lipsit
furiº ori fãþiº”, iar în povestirea sa, instanþa de melodramatic, dur ºi condensat, deºi AnaAna
Ana
Ana
Ana
narativã îºi drege vocea ºi anunþã ceea ce Blandiana
Blandiana
Blandiana
Blandiana-prozator este subiectivã ºi
Blandiana
va urma: texte inedite, lipsite de senzaþional femininã. Un scurt metraj alb-negru care nu
ºi telenovelã, în care dragostea rãmâne are nevoie de coloanã sonorã.
adesea nespusã, niciodatã împãrtãºitã. Povestea mea preferatã trebuie sã
Liiceanu
Liiceanu
Liiceanu
“Iubirea cu crini” a lui LiiceanuLiiceanu reuºeºte sã fie cea a lui Nicolae ManolescuNicolae Manolescu. Pentru cã
Nicolae Manolescu
Nicolae Manolescu
Nicolae Manolescu
se pãstreze în afara melodramaticului, deºi este un pahar de cristal din punct de vedere
textul are o anumita valoare biograficã, dar stilistic, atmosfera de ºpriþ ºi hamsii prãjite
îmi aduce aminte de altele, subiectul nu este apãsãtoare, ci surprinzãtoare. Mi-e
implicând anumite artificii care nu sunt pe teamã sã nu alunec în rezumatul acestui text
gustul meu, anumite stângãcii. Aº fi vrut sã copleºitor, înfricoºãtor, românesc, minunat.
mã regãsesc în personajul principal, dar un Ni se spune cã este scris într-o scurtã pauzã
Bucureºti romantic al anilor ’50 nu-mi pe care autorul a luat-o de la “Istoria
vorbeºte mie. Dupã acest prim discurs, te literaturii române”. Nu poate decât sã mã
lepezi oarecum de prejudecãþile referitoare mire ºi sã mã bucure.
la autori: nu este nimic politic, nu conþine Pe Ioana PârvulescuIoana Pârvulescu o citeºti dupã
Ioana Pârvulescu
Ioana Pârvulescu
Ioana Pârvulescu
cuvântul “lichea”, nu are nimic de a face cu ce treci de Buzãu. Te grãbeºti, vrei sã afli
obsesia lustraþiei. Mã întreb cum aº fi citit-o ce se întâmplã, dar nu sari niciun rând
dacã aº fi renunþat din prima la orizontul meu pentru cã e pãcat. Citeºti cu gândul la
de aºteptare?... Cioran
Cioran
Cioran
Cioran
Cioran ºi la mansarde un text fragmentat,
ªi cea de-a doua poveste este tot a o poveste prea dureroasã pentru un discurs
Bucureºtiului cãruia îi este potenþatã tuºa fluid, care se încheie original cu “dãri de
boemã pânã când pare din metroul parizian. seamã” din exterior. Acest ultim text
Adriana Bittel scrie despre o cãdere în
Adriana Bittel plaseazã dragostea în context social, fãrã
Adriana Bittel
Adriana Bittel
Adriana Bittel
dragoste timidã, subtilã, într-o lume a a accentua drama ºi fãrã a da vreun verdict.
exteriorizãrii prin artã. Dacã metafora lui Naratorul supratextual îºi invitã cititorul sã
Liiceanu
Liiceanu
Liiceanu a fost crinul, scriitoarea este mai
Liiceanu judece ºi sã aibã pãreri de rãu, îl invitã sã
Liiceanu
prudentã: dragostea ca o patã carmin pe o se mire ºi sã strângã din dinþi. Rãmâne sã
bluzã albã. Personajele au timp sã devinã te hotãrãºti, cititor întotdeauna ipocrit, dacã
oameni. Nu sunt ceea ce par, lucru care nu vrei sã colaborezi în povestea cu YY YY Yannann
ann
ann
ann
te neliniºteºte în 20 de pagini, iar de Ludi T T T T Tiersen ºi cu nori subþiri pe fundal.
iersen
iersen
iersen
iersen
poþi tu însãþi sã te îndrãgosteºti, ar fi jucat Dacã ai luat trenul de 6 spre Focºani,
de Romain Duris cu ochii dintr-un tablou când deja e iarnã ºi deja e noapte, acum ai
impresionist. ajuns acasã ºi am impresia cã plouã mãrunt.
Ana Blandiana Sau poate eºti mai norocos decât mine ºi
Ana Blandiana este ea însãºi. Multã
Ana Blandiana
Ana Blandiana
Ana Blandiana
poezie în povestirea ei cu titlu de ninge. Sigur te-ai uitat lung pe geamul
blockbuster, poezie care cade numai bine, trenului care din afarã nu e deloc
dat fiind faptul cã acum ai trecut bine de impresionant. Ai þinut în mânã o fereastrã
Ploieºti ºi totul se murdãreºte. Alegoria este cãtre coup de foudre. Ai simþit cum þi se
evidentã, puternicã, dar se desfãºoarã contractã cristalinul când te uitai când la
nedescoperitã. Dragostea ei este intensã ºi luminile oraºului, când la nasul tãu lipit de
exteriorizatã, deºi vocea preferatã de geam?
autoare este cea a personajului masculin, IOANA ALEXANDRU
care nu vorbeºte despre “a se îndrãgosti”, clasa a XI-a E
19
