Page 54 - Revista Noastra Nr.53-54 (2020)

ales ce s-a întâmplat cu noi, românii, și unde am greșit, melor de oi care pasc vegheate de ciobani ce nu-și uită
de am ajuns așa de neromâni. Și să ne risipim prin menirea, țara bisericilor și a mănăstirilor, a cetăților
lume, să ne pierdem de Dumnezeu și de pământul dă- și castelelor. Și mai ales, peste toate, țara cailor din
ESEU neliniști prin care trece acest neam. Și să mă rog! Pen- nesfârșite și care visează la o țară a lor, dar și a noastră,
ruit de Acesta. Să-mi explic marile frământări și Apuseni, care aleargă cu coama în vânt, pe pajiști
tru cei apropiați, care sunt vii, pentru sufletele celor țara cu cei mai frumoși cai, țara cu cei mai frumoși
morți în situații banale ori în conflicte generate de ne- oameni din lume...
împăcarea cu divinitatea, ori din trufie, îngâmfare,
delir colectiv sau doar prostie. Am găsit o altfel de
lume. O lume împăcată cu sine. O lume aspră dar cu
nevoi materiale simple, așa cum sunt și ale noastre, ale
celor din afară, care ne dorim tot timpul prea mult și
de acolo și permanentele frustrări și nemulțumiri. O
lume împăcată și cu Dumnezeu, fără de care nimic nu
este posibil. O mână de oameni care se roagă pentru
păcatele unei lumi întregi și care durează de 1000 și
mai bine de ani, indiferent de ce vânturi au bătut dins-
pre răsărit ori apus, dinspre miazăzi ori miazănoapte.
Am înțeles că ei sunt cei puternici, iar noi cei slabi și
am mai înțeles că trebuie doar să-ți deschizi ochii și
sufletul, și Dumnezeu îți intră în inimă și în casă. Am
urcat și Athonul, un munte cum nu e altul, nu prin di-
ficultatea ascensiunii de la 2033 m, ci prin semnificația
pe care o are pentru creștinătate, prin dificultatea de a
înțelege că important nu e drumul, ci destinația, că
orice ascensiune presupune nu doar un efort fizic ci
mai ales necesită o pregătire psihică, că fiecare pas pe
care îl faci, pe căldură, pe praf, pe vânt, pe soare ori
furtună, te apropie de destinația finală, că satisfacția
finală, aceea de a ajunge sus este prea puțin impor-
tantă, dacă n-ai aflat ce cauți acolo, adică să fii mai
aproape de Dumnezeu, chiar și cu un metru.
Am întâlnit mulți români la Athos. E plin mun-
tele de călugări români, dar ca și în țară, ca și în dias-
poră, sunt împrăștiați, precum neghina, în patru zări.
Și am înțeles încă o dată de ce nu reușim să coagulăm
nimic, niciun proiect serios, care să ne scoată din ma-
rasmul în care ne aflăm. Și să ne așeze acolo unde ne
e locul, printre națiunile acestei lumi, să ne facă
mândri de ce realizăm zi de zi. Și mai ales să ne îm-
pace cu noi înșine și cu această țară minunată, cea mai
frumoasă țară din lume, care ne-a oferit totul fără să
ne ceară aproape nimic la schimb. Țara munților și

a pietrei, țara pădurilor nesfârșite, țara apelor mine-
rale și a râurilor repezi de munte, țara minunatului
fluviu care-și varsă apele și aluviunile acolo unde în-
cepe Lumea, țara mării celei mari și amare, țara tur-
50 fotografii: prof. Octavian Dragomir REVISTA NOASTRĂ nr. 53/54