Page 59 - 2018_revista_noastra_nr_49-50

Camille priveşte cu interes profesional corpul bătrân CRONICA ARTELOR
al lui Paulette (care apare ca în creaţiile lui Goya,
Rembrandt) şi o desenează în diverse ipostaze: „Chi-
pul ei o ducea cu gândul la ierburile pitice de pe spi-
nările dealurilor, la violetele sălbatice, la florile de
nu-mă-uita, la mugurii aurii... Era un chip deschis, lu-
minos, delicat precum hârtia japoneză.” I se pare că-i
frumoasă. Şi Paulette o place pe Camille; o vede gra-
ţioasă, calmă; îi tricotează aşa cum poate ea (cu multe
găuri) un fular, un pulover şi o căciuliţă în set cu fula-
rul. Camille şi Paulette au grijă astfel una de alta şi
viaţa îşi schimbă cursul, tânăra recăpătându-şi încre-
derea în viitor şi bătrâna scăpând de coşmarul sanato-
riului, de imaginea hidoasă a celor aflaţi în anticamera
morţii, de scârţâitul metalic al scaunelor cu rotile, de
discuţiile infirmierelor, de televizoarele care funcţio-
nau toată noaptea. Camille e salvarea tuturor, e în cen-
trul atenţiei. Datorită celor trei şi ea se schimbă, revine
la vechea pasiune, desenul, se mută într-o altă cameră
pe care o va transforma într-un atelier, primeşte cadou
o masă de lucru pliantă pentru pictură.
Momentele frumoase petrecute de cei patru
timp de aproape un an în apartamentul prietenos cu
vedere spre Champ-de-Mars semnifică tot atâtea ex-
perienţe în noul drum oferit de destin. Iată câteva
exemple ce se constituie în repere de neuitat pentru
noua lor existenţă, experienţe ce le marchează drumul
labirintic al vieţii. Franck îi propune lui Camille să
meargă la restaurant ca să-i ajute la pregătirea mesei
de Revelion. Cu această ocazie, se cunosc în ipostaze
noi. Camille reuşeşte să se acomodeze cerinţelor nou se consultă deseori cu el, mai mult decât cu ajutorul.
apărute în viaţa ei, remarcându-se prin simţul artistic Camille munceşte enorm în acea noapte, e ruptă de
pe care-l dovedeşte în aranjarea felurilor de mâncare; oboseală şi meditează la cantitatea imensă de mâncare
şi Franck e cu totul altul: nu mai e golanul de mahala pentru realizarea căreia s-a depus atâta efort, la suma
cu limbajul colorat, ci e în costum imaculat de bucătar, mare, de 220 de euro cât a costat meniul, sumă cu care
cu baticuţ înnodat la gât, având numele brodat cu litere se putea face altceva: o excursie, cumpăra cărţi, dis-
albastre. Camille îl găseşte că este foarte frumos cu curi, haine, lucruri durabile ce puteai să le ai toată
această costumaţie, îi spune acest lucru şi el roşeşte. viaţa. I se pare o aberaţie, să cheltuieşti atât doar să
Tânăra află cu această ocazie că Franck are o respon- petreci o singură noapte, în timp ce alţii trăiesc de pe
sabilitate foarte mare, că e foarte priceput şi că şeful o zi pe alta, dar aceasta este o realitate pe care romanul
o aduce spre meditaţie.
Camille şi Franck îşi povestesc
vieţile care sunt întrucâtva asemănă-
toare. Părinţii lui Camille erau com-
plet diferiţi: mama – veşnic tristă,
dependentă de medicamente, obsedată
de gelozie, tatăl – visător, amabil, bun
la suflet (se aseamănă cu Philibert).
Părinţii se despart şi tatăl moare în
urma unui accident. Adolescenta Ca-
mille se izolează, nu mai vorbeşte cu
nimeni, fuge de acasă. După bacalau-
reat, se înscrie la Arte Plastice. Se în-
drăgosteşte de un artist genial care se
droga şi trăia soarta damnatului. Se
angajează paznic la un muzeu ca să-l
întreţină; devine complicea unui trafi-
cant de tablouri. Se îndepărtează astfel
de moralitate, de realitate, de viaţă.
Devine o epavă, moment în care
ajunge la etajul al şaptelea şi va fi sal-
vată de Philibert şi de familia
grafica: Camelia Gherman și
REVISTA NOASTRĂ nr. 49/50 Adelina Lazăr 57