Page 36 - 2018_revista_noastra_nr_49-50

ESEU

via se pregătea să intre într-unul dintre cele mai sân-
geroase conflicte ale istoriei europene de după sfârșitul
celui de-al Doilea Război Mondial.
Revenind la ideea de mai sus, trebuie subliniat
faptul că România Mare a fost un stat care a încercat
să nu se îmbete cu propriul patriotism izolându-se de
lumea din jur, ci unul care a căutat prin activitatea sa
diplomatică să stabilească raporturi de prietenie și de
colaborare cu statele din jur. Sistemul de alianțe regio-
nale creat în perioada interbelică, printre care merită
amintite Mica Antantă sau Pactul Balcanic, a avut
drept scop nu numai garantarea granițelor României
Mari, dar și afirmarea României drept stat european
care luptă pentru pace. Personalități ale lumii diplo-
matice precum Nicolae Titulescu, Take Ionescu sau
Grigore Gafencu au încercat din răsputeri să consoli-
deze relațiile cu celelalte țări europene în vederea evi-
tării unui nou conflict armat de anvergura Primului
Război Mondial. Naționalismul fanatic de tipul celui
promovat de membrii Legiunii Arhanghelului Mihail
și mai apoi ai Gărzii de Fier nu au făcut decât să des-
tabilizeze România Mare împingând-o către război.
Personal, cred că românului îi stă bine cumpătat și ne-
ranchiunos.
Un alt aspect demn de luat în seamă este spiri-
tul de sacrificiu de care românii au trebuit să dea do-
vadă în încercarea de a se uni într-un singur stat. Deși
anul 1918 ne-a adus o conjuctură politică perfectă,
construirea României Mari nu s-a întâmplat peste grafica: Robert Cioaric
noapte. Acesta a fost un proiect care pentru a deveni
realitate a avut nevoie de eforturi susținute din partea În calitate de parte integrantă a educației noas-
a mii de oameni, atât intelectuali cât și oameni din pă- tre, istoria contribuie la construirea unui capital cultu-
turile mai de jos ale societății, pe o perioadă întinsă de ral solid. O dată conștientizat, acesta devine un
timp. Solidaritatea a trebuit dublată de sacrificii, instrument extrem de util în progresul nostru în socie-
străduință și mai ales de răbdare. Mă gândesc că pen- tate. Cred că ar trebui sa profităm de anul 2018 pentru
tru mulți dintre țăranii care au mers cu căruțele până a corela trecutul învățat din cărți cu istoria noastră per-
la Alba Iulia pe 1 decembrie 1918, unirea românilor sonală, cu cine suntem, de unde venim, de ce suntem
într-o singură țară nu era numai un prilej de sărbătoare, aici și unde vrem să ajungem. Felul în care vom săr-
ci și o ocazie de a își manisfesta recunoștința față de bători centenarul Marii Uniri ne va spune multe lucruri
cei care pieriseră pe câmpul de luptă. Probabil că în despre cine suntem noi și despre ce comori spirituale
familiile tuturor exista câte un mort pe front sau măcar ascundem. Distanța în timp ne face de multe ori să per-
un vecin care să nu se fi întors acasă. Mulți plătiseră cepem momentele istorice ca pe niște puncte mono-
un preț extrem de mare pentru a vedea realizată o tone pe o axă liniară. Istoria nu este însă doar o
Românie Mare. Bucuria unirii a fost marcată de mo- înșiruire de ani, o cronică anostă. Istoria este înainte
destia omului care știe că nicio izbândă nu poate fi de toate memoria umanității cu tot ce are ea mai bun
obținută fără eforturi. Ne dorim ca multe lucruri să fie și mai puțin bun, iar interpretarea acestei memorii este
mai bune și în România de astăzi. Răbdarea și curajul un fascinant exercițiu de imaginație. Nu doar viitorul
de a participa activ, prin muncă, la binele comunității depinde de noi, ci într-o anumită măsură și trecutul.
mi se par două lucruri pe care și noi, cei de astăzi, Acesta trebuie frământat în mințile noastre și prefăcut
le-am putea învăța de la înfăptuitorii Marii Uniri. într-un aluat din care să plămădim o viață nouă.
Bibliografie
Boia, Lucian – „În jurul Marii Uniri de la 1918. Națiuni, frontiere, minorități”, Humanitas, 2017, București
Bourdieu, Pierre – „La disctinction: Critique sociale du jugement”, Editions de Minuit, 1979, Paris
Constantiniu, Florin – „O istorie sinceră a poporului român”, Univers Enciclopedic Gold, Ediția a IV-a, 2011, București
Djuvara, Neagu – „O scurtă istorie ilustrată a românilor”, Humanitas, 2013, București
Oana Păvăloiu este absolventă CNU, promoția 2007. Studii de licență în limbă și literatură japoneză la Univer-
sitatea din București. Burse de aprofundare a studiilor de licență la Universitatea „Karl Marx” din Trier (Germania) și la
Universitatea de Educație Nara (Japonia). Studii de masterat în cadrul Departamentului UNESCO al Universității
București cu specializarea „Comunicare interculturală și schimburi interreligioase”. În prezent lucrează la proiecte de
promovare turistică a României în Japonia.
34 REVISTA NOASTRĂ nr. 49/50