Page 38 - 2018_revista_noastra_nr_49-50

7
ESEU man romantic din ,,Heinrich von Ofterdingen” . Co-
borârea pe ramurile oniricului nu anulează realitatea,
zii incomode ale valorilor venite din Vest, de inflație care este un resort al trăirii intense prin relația cu su-
și de vulgaritate, ci una curată, neșifonată, în care Îm- perba Satoko, ci prevestește aneantizarea, finalul,
păratul răsare precum Soarele, strălucind pe chipurile eșecul care îi va stigmatiza viața. Băiatul, care este re-
oamenilor, aşa cum se întâmplă în cazul unui zeu. Îm- fractar la noțiunea de scop al existenței, care se opune
potriva contaminării sufletului nipon prin tentația nou- prin fidelitatea față de propriile sentimente studiului
lui, a necunoscutului, a amestecării spiritului propriu necesar admiterii în învăţământul superior şi cărților,
cu decadența din exterior, eul proiectează în interior care depășesc domeniul personal al cunoașterii, con-
și în exterior sabia ca element de salvare, fiindu-i in- trastează cu viitorul avocat Honda şi este întors încon-
diferent dezastrul, care nu este perceput decât ca mij- tinuu de puritate către vid. Primul său vis, în care se
loc de reînnobilare, de refacere a stării dinaintea reliefează voința sa individuală, pe lângă faptul că îi
contactului cu occidentalii, cei responsabili de impu- prevestește moartea ca urmare a riscului de a iubi pur
ritate şi de prăbuşirea spirituală a japonezilor. Sabia, și ferit de murdăria celor din jur, încheagă golul, sin-
componentă deopotrivă anihilatoare, intermediază gurătatea, conștiința finalului său tragic și rezistența
calea către puritate și în același timp către vid, nete- în domeniul semantic al morții. Întunericul purifică
zind orice expresie a coruptibilității. Dialectica săbiilor trăirea, tăria, zorii izolându-l de trupul pe care vrea să
propune o cunoaștere profundă a purității, o întoarcere îl privească pentru a se convinge în totalitate că lui îi
către sinele care comunică prin ritualuri cu divinitățile aparține. Încă de aici se remarcă faptul că nu este deloc
luminoase, care primește răspunsuri de la acestea, detașat de moarte, ci poartă o cuantă a acesteia, care,
acordându-și pașii în funcție de semnele transmise de alături de sentimentul înfrângerii, al pierderii, îl înno-
zeităţi și totodată delimitează sinuciderea rituală, vidul bilează și îi oferă un dinamism special. Ferestrele mari
ca fundament al eroicului. Situația Japoniei aflate şi camera goală prelungesc deschiderea sa către
într-o continuă degradare și dezrădăcinare este perce- moarte și rafinamentul solitudinii, pe care o apără de
pută de Mishima ca o rupere de sacru, de Împăratul impuritatea celor de aceeași seamă cu el sau mai ma-
care este văzut de el ca un nucleu al culturii nipone , turi, care nu au aceleaşi senzaţii şi vise ca el, ci se
6
cel care, prin puterea sa încărcată de simbolism, prin apleacă spre stilul de viaţă occidental. Visele lui se în-
descendența sa din zei, oferă un sens unitar Japoniei dreaptă către reprezentarea dezastrului, a sângelui care
și vieții oamenilor. Pentru Mishima, înfrângerea din strălucește cu acuitatea soarelui și a conștiinței, deco-
război nu este atât de semnificativă cât este încercarea pertând frumusețea și puritatea cerului, care îl vor
de a o depăși prin propria puritate, prin forța identității urma în următoarele reincarnări. Puritatea supremă
personale și de grup, pledoaria sa fiind îndreptată spre poate fi atinsă prin distrugere, prin apropierea de vid,
valorile originare ale Japoniei și prin contestarea
imaginii Japoniei postbelice, care, printr-o pseudo-asi-
milare a stilului de viață occidental, tinde să se videze
identitar. Conceptele care par să îl obsedeze pe Yukio
Mishima, puritatea, moartea deliberată, care este pre-
gătită de-a lungul timpului printr-un proces de retur-
nare a realității și tragicul, aflate într-o continuă
schimbare în cele patru volume ale ,,Mării fertilității”,
sunt posedate în primul de fiorii romantici ai reveriei
și ai maladiei.
Tânărul Kiyoaki, cel care se aventurează în
fervoarea dragostei pentru Satoko, prietena umbrită de
mister şi care deţine atât o frumuseţe sublimă, cât şi o
personalitate imposibil de descifrat, cea ale cărei
acțiuni îl tulbură și simultan îl umplu de adorație, se
depărtează de membrii familliei, de tutorele său numit
Iinuma, de colegii de la școală, ale căror aspiraţii şi
pasiuni nu coincid cu ale sale, și chiar de prietenul său
Honda, față de care își ascunde inițial experiențele cele
mai personale, pentru că se teme să nu fie considerat
slab. Kiyoaki absoarbe fiecare expresie a sensibilității,
a fineții și o ascunde în cele mai adânci grote ale sine-
lui, unde le purifică prin vigoarea emoțiilor sale în-
dreptate numai asupra frumosului, într-o absență a
luminii exterioare care ar putea mistifica sau, dimpo-
trivă, dezgoli prea multe. Indiferent la problemele is-
toriei, care pretinde de la ființa umană implicare și
determinare, Kiyoaki se cufundă în vise novalisiene,
unde descoperă un chip necunoscut de fată, privind
existența în același fel ca protagonistul scriitorului ger-
36 grafica: Alexandra Bogdăneanu REVISTA NOASTRĂ nr. 49/50