Page 43 - 2018_revista_noastra_nr_49-50

DEBUT

Noaptea îngerilor
Ioan ISAC

Heruvimii reci și triști absolvent al Liceului „Unirea”,
Ca visele mele uitate, promoția 1970
Singuratice umbre rămase tăcute
Departe de inimi uzate.

Şi stele sorbind cu nesaț strălucirea
Cerului înceta în apusuri,

Gânduri născute din foșnete moarte
Şi zboruri pierdute-n abisuri.

Pe toate le strâng, le adun în tăcere
La pieptu-mi pustiit de o mare durere,
Lacrimi fierbinți și sorbite
De buze mereu însetate.

Priviri fără țel și cu inimi rănite
De orizonturi departe și adesea deșarte
Cad din înalt, alți și alți îngeri Nobile cuvinte

De prea multe aripi împușcate.
Îmi sunt ochii desenați în tuș
Mi-e sufletul mort fără vise Precum strunele viorii roase de arcuș
Mi-e zâmbetul șters fără soare, Mă-ntorc spre cer, îngerilor a cere
Şi n-am învățat că în viața pustiul Să ne vegheze căile-n tăcere.
E unic și moarte... nu are.
Te voi cunoaște-n vis sau lângă o stea
Sărutări ruginite de vreme La adăpost de lumea ce nu ne vrea,
Rămân dintr-un fals fără nume, Ne vom cunoaște-o dată într-un frumos poem

Şi îngerii goi de veșminte furate Când logodiți de lună vom păși, solemn.
Arse de minciuni și trădare,
Voi așeza un luceafăr de strajă la intrare
Cad încă o dată din visele mele Să nu pătrundă nimeni, fără întrebare
Şi încet se îneacă în mare. Să nu se fure personajul de baladă,
Iar, eu cu sufletul gol, de himere Cum s-a-ntâmplat de mult, odată.
Privesc răsăritul cum doare.
Te-am înrămat într-un tablou și poarta
Mi-e cerul rămas fără stele Îți sunt chenarului din peisaj
Mi-e inima răvășită de șoapte Mă aflu într-un perpetuu, frumos picaj
Şi nu mai știu de ce astăzi iubirea Tu ești frumoasa mea operă de artă.

Mai păstrează speranțe... de-o noapte.

REVISTA NOASTRĂ nr. 49/50 grafica: Andreea Mirela Ciochină 41