Page 45 - 2018_revista_noastra_nr_49-50

Paula-Cristina DEBUT

Paula-Cristina Apetrei (clasa a X-a E) scrie o
APETREI poezie ce îmbină un romantism uşor desuet, o senină-

tate copilărească şi intuiţii surprinzătoare care poate
îi vin din capacitatea de a valoriza liric anxietăţile
unei sensibilităţi ieşite din comun.
Poveste de iarnă prof. Daniela Plăiașu

Lângă foc,
Cu împăcarea că ai scăpat de frig,
Pare că nimic nu mai există
În afară de tine și căldură.

Dar, dacă îți mai amintești,
De curând erai cu mine.
Ne jucam râzând în zăpadă
Şi ne încălzeam unul cu zâmbetul celuilalt.

Apoi ai început să nu te mai mulțumești
Doar cu zâmbetul meu sincer
Şi te-ai îndreptat spre casă
Fără să-mi spui măcar.

Dar, ca un serv supus al tău,

Te-am urmat și te-am vegheat.
Ți-am făcut drum printre...
Picurii asprii ai cerului.

Am renunțat la haina mea pentru tine.
Nu ai vrut să o iei de prima dată Dependență
(Atunci părea că ții la mine),
Dar am înțeles că doar nu îți plăcea. Avem nevoie de soare
Să zâmbim.
Ne trebuie culoare
Dar frigul te-a făcut să o accepți.
Ai ajuns în fața casei Să pictăm.
Şi ai intrat fără să te uiți înapoi, Ploaia ne transformă
Fără să mă simți. În inimi albastre.
Focul se oglindește
În privirea noastră.
Acum, cât tu savurezi căldura,
Eu aștept supus în fața ușii. Luna ne induce
Nu pe tine. Am aflat cine ești. Dragostea măiastră.
Dar îmi vreau haina înapoi. Ne trebuie basme
Să creștem speranța.
Avem nevoie de timp
Acum îmi e frig.
Să numărăm viața.

REVISTA NOASTRĂ nr. 49/50 grafica: Luminița Tumurică 43