Page 47 - 2018_revista_noastra_nr_49-50
P. 47

Gabriela-Valentina                                                      DEBUT


                                                                         Suflet, inima, minte: om
                      GRIGORE


                                                                         Cât de trist să-ți fie sufletul
               Prima lectură a poeziilor Gabrielei Valentina Grigore
        determină retrăirea unor întrebări pe care, se pare că, fără     Să nu zâmbești decât de curtoazie,
        să acceptăm, generația sa le resimte, dându-le voce (ca în       Lacrimi să îți ude constant chipul
        cazul de față), alteori, păstrându-le pentru sine. Titlurile dau
        impresia unui rol precis: anticipează mesajul textului, conțin   Să fi uitat ce-i aia veselie...
        simbolul de baza al acestuia cum ar fi nepătrunsul, abisul ce    Cât de tristă să-ți fie inima
        caracterizează existența. Am sesizat transformarea fiecărui      Să simți că nimic nu te ajută
        răspuns în alte zeci de mii de mistere. Poezia "matură" alter-
        nează cu cea adolescentină, a insului care își conturează        Te uiți trist spre mama
        lumea sa. Nu lipsește nici dialogul cu lectorul (sau cu sine)    Nici ea nu te mai ascultă...
        pentru un lung șir de răspunsuri.
                                            prof. Cristina Chiriac       Cât de tristă să-ți fie mintea
                                                                         Să nu te temi de moarte
                                                                         Căci chiar de ar durea
         De mii de ani aștept răspuns
                                                                         Ai lăsa durerea-n spate...
                                                                         Şi cât de trist să fii tu, om
         De mii de ani aștept                                            Să stai afară la soare
         la ale vieții întrebări-                                        Să vezi lumea-n monocrom
         răspuns.                                                        Deși ai în jurul tău culoare...
         Şi știu că n-o să vina.
         Destinul e nedrept,                                     Aparența și esența
         iar mintea mea e plină
         de nepătrunsuri.                                        Spune-mi tu:
         Orice mic răspuns                                       Ce e bun în viață?
         naște de zece ori mai multe                             Ce e bun în oameni?

         întrebări                                               Toți au măști
         de nerăspuns.                                           Toți sunt de gheață.
         Am mai multe pietre-n spate                             Spune-mi, te rog:
         decât credeam că pot duce;                              Ce-i bun în lume?
         totuși merg                                             De ce ne prefacem?
         mai mult, mai departe.                                  De ce toată lumea spune
         Te aștept                                               "Sunt bine"?
         știind că nu o să vii...                                De ce nu te uiți la mine?
         Dar chiar de ai veni, ar fi degeaba:                     Spune-mi tu, te rog:

         tu acum ești răspuns,                                   De ce lumea nu mai simte?
         dar întrebare o să devii.                               Ce e bun
         Străin, doar o curiozitate                              În "rămas-bun"
         în mintea mea.                                          Când e plin de dor
         Când răspund la                                         Ce-ți aduce aminte?
         "Ce ar fi fost dacă?"                                    Deschide ochii
         pierd realitatea                                        Mintea, sufletul
         și pe tine                                              Dragul meu străin,
         odată cu ea.                                            Ascultă și simte

                                                                 Cel ce urează rămas-bun
           REVISTA NOASTRĂ nr. 49/50                             E mereu cel care minte.                    45
   42   43   44   45   46   47   48   49   50   51   52