Page 48 - 2018_revista_noastra_nr_49-50

DEBUT Alexandra Chipăilă (clasa a XI-a F) creează
o poezie cu inflexiuni ale luptei pentru păstrarea va-
lorii morale ca sens superior al vieții, chiar și sau
Vinovați mai ales în zonele unde iraționalul face legea, cum
este zona iubirii devoratoare. Temele mari precum
salvarea, credința, dobândirea libertății sunt pre-
Oamenii nu sunt artă, sunt mult mai mult... zentate în frângerea sentimentelor în fața ideii de
Spiritul este dispus, însă trupul e neputincios responsabilitate. prof. Daniela Plăiașu

În fața negării plăcerii
Carnale ce ne leagă pe toți, Alexandra
Ce ne face atât de inumani,
Insensibili și răi, CHIPĂILĂ
Încât uităm ce iubim și de ce iubim.
De ce iubim?
De ce ne lăsăm oasele fragile să se sfărâme sub neputință?
De ce nu luptăm pentru suflet cum luptăm pentru trup?
Greșesc, sunt vinovată, rea.

Am sărutul rece și inima arzând. Iertare
Îmi doresc să fiu salvată;
Însă mi-e groază să strig după ajutor.
Şi simt gustul amar al regretului, Roagă-te pentru iertare!
Şi mă sufocă privirea ta, Tot ce reprezenta a fi bun
Şi tot ce mai vreau acum E acum șters.
E veșnicie.
Roagă-te pentru iertare!
Atunci când întunericul

Înghite viața frumoasă.

Roagă-te pentru iertare!
Şi dezastrele vor înceta,
Şi păsările vor cânta.

Roagă-te pentru iertare!
-Îți spun șoptit la ureche-
Tu, ateule, roagă-te pentru iertare
Ființei în care tu crezi mai mult!

Roagă-te mie și privește-mă în ochi

Când îți voi spune
Că sufletele încătușate nu pot cere eliberare!

Ce tragic e acest joc -
Era aproape dragoste.
Şi acum e fantoma ta ce o văd în fața-mi
Implorându-mă să o iert.

46 grafica: Sebastian Todirașcu REVISTA NOASTRĂ nr. 49/50