Page 96 - 2017_revista_noastra_nr_47-48
P. 96
DIDACTICA Iulia Plăiașu
(clasa a IX-a A)
„Sărmanul Dionis” de Mihai Eminescu
„Povestea fără sfârșit” de Michael Ende
Tabloul „Persistența Memoriei” - Salvador Dali
În această analiză comparativă voi discuta des- alte timpuri. El ajunge să găsească o carte extrem de
pre operele „Sărmanul Dionis” de Mihai Eminescu, ciudată, în care descoperă un portal și ajunge să tră-
„Povestea fără sfârșit” de Michael Ende și „Persistența iască în vremea lui Ștefan cel Bun.
Memoriei” de Salvador Dali. Temele pe care le voi Pe când în cele două opere prezentate mai în-
aborda vor fi relativizarea timpului și fantasticul. ainte, relativizarea timpului se face prin intermediul
lumii nemateriale, în „Persistența Memoriei”, pentru
că majoritatea operelor lui Dali sunt opere suprarea-
liste, conțin adică elementele visului, redate cu o cla-
ritate excepțională, timpul ia forma ceasului. Se poate
observa că sunt mai multe ceasuri și că sunt distorsio-
nate, indicând relativizarea acestuia.
Din punct de vedere al fantasticului, în „Po-
vestea fără sfârșit” și „Sărmanul Dionis”, tensiunea
dintre real și fabulos este făcută printr-un obiect. În
„Povestea fără sfârșit” acesta este AURYN-ul, un me-
dalion care, odată ce Bastian intră în lumea din carte,
îi dă puterea să facă orice ar vrea în lumea fabuloasă,
totuși, cu un cost: cel al amintirilor lui din lumea ade-
vărată. În ”Sărmanul Dionis”, portalul din carte pemite
acea trecere între planuri, pentru că îl transportă din
lumea reală într-o altă lume, în care el este Dan și
reușește să își lase umbra pe pământ ca el să se desfete
în paradisul lunar.
Dacă în aceste două opere fantasticul se poate
vedea clar cu ajutorul unui obiect, în „Persistența Me-
moriei” ea se formează în stratul suprarealist al operei
pentru că operele suprarealiste redau cu o calitate vi-
zuală aproape realistă lumea visului, ea fiind formată
din fenomene inexplicabile, ireale combinate cu bana-
litatea vieții umane.
În concluzie, am ales „Sărmanul Dionis” de
În „Povestea fără sfârșit” este vorba despre un
copil numit Bastian Balthasar Bux care fură o carte Mihai Eminescu, „Povestea fără sfârșit” de Michael
Ende și „Persistența Memoriei” datorită temelor co-
dintr-un anticariat. El decide să lipsească de la școală, mune precum relativizarea timpului, dar și datorită
dar să se ascundă în podul acesteia pentru a citi cartea, diferențelor structurale cum ar fi reprezentarea fantas-
considerând că acolo nu îl va căuta nimeni pentru un ticului în acestea.
timp. Câtă vreme citește cartea, minutele par că se
comprimă, aceasta putând fi considerată o a relativi-
zării a timpului. De asemenea, în „Povestea fără
Sfârșit” mai este o scenă în care se poate observa re-
lativizarea timpului: cea de pe Munții Destinului. Na-
ratorul spune că Munții Destinului pot fi recuceriți
doar atunci când nu mai există dovadă că au fost
cuceriți. După legile fizicii cuantice, timpul nu există
cu adevărat, ci este o unealtă a minții noastre omenești,
ca noi să ne putem orienta memoriile, experiențele,
emoțiile după el.
Dacă în „Povestea fără sfârșit”, relativizarea
timpului este doar o unealtă pentru a integra cititorul
în lumea fantastică, în „Sărmanul Dionis”, el este cu
adevărat materia de bază pentru întâmplările ce i se
petrec lui Dionis. Dionis este foarte interesat de posi-
bilitatea că tot ce vedem noi este relativ la noi și dacă
am găsi o cheie, noi am putea să trăim în alte veacuri,
ilustrațiile articolelor:
94 www.en.wikipedia.org REVISTA NOASTRĂ nr. 47/48
