Page 100 - 2017_revista_noastra_nr_47-48

DIDACTICA

Anca Dulvară

(absolventă CNU promoția 2012-2016)

Călătorind prin tărâmul literaturii am aflat des-
pre mine că eu sunt personajul principal al propriei
mele poveşti al cărei autor sunt tot eu. Prin intermediul
literaturii am reuşit să empatizez cu mai multe tipuri
de personalităţi, să mă transpun în diverse situaţii şi
să rescriu apoi fiecare fir narativ, din punctul meu de
vedere.
Dacă aş fi fost în locul domnului K din “Pro-
cesul” lui Kafka, probabil cartea ar fi avut maxim 10
pagini. Înțeleg că scopul acestei naraţiuni a fost să de-
monstreze ce este greşit cu sistemul lumii contempo-
rane, într-o manieră exagerată şi ce este greşit şi cu
populaţia, dar atâtea pasaje nu au avut sens din punctul
meu de vedere, încât deveneam nervoasă după fiecare
pagină citită. În societatea noastră, lumea este cu-
rioasă, eu m-aş fi întrebat despre ce este procesul, aş
fi spus cuiva sau aş fi mers la poliţie pe bază de hăr-
ţuire.
Am ajuns să fiu frustrată de neputinţa mai mul-
tor personaje de a-şi schimba soarta. În “Ion” al lui
Liviu Rebreanu, m-am gândit ce aş fi făcut eu în locul
Anei şi în mod clar nu aş fi ales sinuciderea. Înțeleg grafica: Miruna Olteanu
că nu avusese loc emanciparea femeii, dar asta nu în-
seamnă că nu putem fi autorii propriului destin. Chiar În tărâmul literaturii, m-am găsit de multe ori
dacă nu avea multe opţiuni, ar fi putut fugă din sat şi frustrată de motivele şi deciziile diferitelor personaje.
să îşi înceapă viaţa de la zero. “În căutarea oii fantastice” a lui Murakami, este cel
mai bun exemplu. Eu daca aş fi văzut o oaie pe o carte
poştală care să îmi atragă atenţia, m-aş fi gândit cel
mult cinci minute la ea şi apoi mi-aş fi canalizat atenţia
asupra altui lucru. Cert este că nu mi-aş fi lăsat viaţa
baltă să merg să o caut.
În schimb, “Eugenie Grandet” a lui Balzac este
o carte raţională care prezintă vremurile acelea destul
de precis, fără exagerări. Cartea ilustrează o situaţie
tipică având un final atipic. Teoretic o văduva în acele
timpuri ar fi trebuit să fie nefericită, însa Eugenie este
resemnată cu viaţa sa şi destul de confortabilă cu sta-
tutul său.
Până să dau de aceste cărţi, nu ştiam de mine
că pot fi atât de ambiţioasă, încât să termin o carte care
mă frustrează atât de mult. Această calitate, o dată gă-
sită, am încercat să o aplic şi în viaţa cotidiană, reuşind
să duc la capăt mai multe lucruri sau activităţi neplă-
cute. Tot în această “călătorie”, am aflat că nu sunt o
persoană răbdătoare. Citind o carte care mă ţinea în
suspans, la un moment dat cedam şi citeam finalul,
ceea ce nu mă ajuta prea tare, devenind şi mai curioasă
în privinţa acţiunilor care au dus la acesta. Tind să cred
că şi empatia pe care mi-am dovedit-o în majoritatea
cazurilor, m-a ajutat să devin curioasă în acest dome-
niu ca apoi să fiu înclinată spre psihologie.
În concluzie, prin intermediul literaturii, fă-
când cunoştinţă cu atâtea personaje, am ajuns să mă
cunosc mai bine şi să mă dezvolt, învăţând în primul
rând să îmi iau viaţa în propriile mâini pentru a putea
realiza ceea ce îmi doresc.
98 grafica: Alexandru Gheonea REVISTA NOASTRĂ nr. 47/48