Page 102 - 2017_revista_noastra_nr_47-48

DIDACTICA

Anelize-Mădălina Mocanu

(absolventă CNU promoția 2012-2016)

Călătorind pe tărâmurile literaturii, am aflat
despre mine că nu sunt decât un talmeș-balmeș de per-
sonaje atât vetuste, cât și futuriste împachetate sărăcă-
cios în comparație cu prințesele lui H.C. Anderson.
Recent, am participat la banchetul de sfârșit de liceu,
unde am încercat să mă metamorfozez în “Mica Si-
renă”, dar fără succes. Am semănat doar cu regalitatea
din “Prințesa și bobul de mazăre”, căci din cauza pan-
tofilor cu toc înalt resimțeam fiecare denivelare a par-
doselii. De multe ori, în copilărie, îmi plăcea să cred
că mă aseamănă cu Ileana Cosânzeana a lui Eminescu.
Cu câteva diferențe, eram leit ea: Cosânzeana era în-
totdeauna foarte frumoasă, un tip amazonic, având vi-
tejia si abilitățile militare ale amazoanelor, însă fără
disprețul lor față de bărbați. Eu eram mai tot timpul
murdară la gură de ciocolată, cu dresurile agățate în
crengi în încercările mele de a ajunge la cireșele din grafica: Ana Maria Gaure
vârful pomului și cu fricile specifice vârstei, dintre
care cea mai grea fiind frica de întuneric. Când mă Probabil că Ibsen m-a avut ca sursă de
gândesc acum, observ că singura asemănare era faptul inspirație pe mine atunci când a construit personajul
că aveam părul blond. “Nora” din “Casa de păpuși”, căci cea mai mare
Crescând, am devenit un fel de Otilia Mărcu- greșeala a mea este că mă las mereu influențată de
lescu și nu mă refer atât la caracterul enigmatic al alții. Nu de puține ori am observat că sunt o marionetă
acesteia, cât și la faptul că toată lumea din jurul ei își în mâinile unor păpușari pricepuți. Cum aud o pledoa-
dorea să o protejeze - nu degeaba s-a numit romanul rie convingătoare, iau totul în serios fără să mai anali-
inițial “Părinții Otiliei”. Unchii, bunicii, mătușele, ve- zez veridicitatea întregului discurs. Iar dacă la ceva
cinii, toți au grijă să îmi ofere sfaturi în fiecare zi des- timp vine altcineva cu o altă perspectivă, încep o luptă
pre ce trebuie să realizez in viață și cum, despre în adevăratul sens al cuvântului cu acesta. Don Quijote
alegerile pe care trebuie să le fac și când, despre deci- rămâne un fel de Peter Pan în lupta sa cu morile de
ziile asupra cărora nu mă voi mai putea întoarce vreo- vânt pe lângă bătăliile pe care le port eu.
dată. Procesul lui Josef K. a fost unul blând pe lângă
toate criticile și răutățile de care mă lovesc zilnic.
Kafka a avut grijă să îi acorde domnului K câțiva
aliați, în schimb eu nu găsesc oameni de încredere care
să mă ajute să nu mai ascult toate părerile imature ale
celor din jurul meu. Deci dacă procesul meu este mai
greu decât a lui K. și cu toate acestea îi supraviețuiesc
de ceva ani, constat că sunt o persoană puternică.
După ce m-am plimbat pe tărâmurile literatu-
rii, am aflat despre mine că pot fi orice vreau eu sau,
cel puțin, îmi pot imagina. Am fost prințesă, deși pro-
vin dintr-o familie simplă. Am fost un fel de Ileana
Cosânzeana, deși frumusețea ei este departe de mine.
Am fost Otilia Mărculescu, deși nu sunt orfană și nu
aș renunța niciodată la iubirea adevărată pentru stabi-
litate financiară. Am fost Nora, deși tatăl meu a fost
plecat de acasă mare parte din copilăria mea și nici nu
sunt căsătorită. Am fost Josef K. Am fost Don Quijote.
Am fost orice mi-am dorit eu să fiu pentru că după ce
m-am plimbat pe tărâmurile literaturii, am aflat despre
mine că pot empatiza cu oricine. Am aflat că am ca-
pacitatea de a mă transpune în pielea altuia și de a
merge în pantofii altcuiva. Pentru toate acestea sunt
mândră de mine și mă semnez în josul paginii.

100 grafica: Irina Năstase REVISTA NOASTRĂ nr. 47/48