Page 99 - 2017_revista_noastra_nr_47-48

Prof. coord. Daniela Plăiașu DIDACTICA

În buna tradiție a vechiului stil de a face filologie în preuniversitar, în România, cel puțin, propun specialilor
cititori ai „Revistei Noastre” (în mod absolut optimist am folosit aici un plural!) un tip de teză de clasa a XII-a, menită
nu să experimenteze încă o dată rutina subiectelor pentru bacalaureat, ci să sintetizeze într-o propunere surprin-
zătoare, creativă, spumoasă cultura filologică, abilitățile comunicaționale înalte ale unui absolvent de profil. Pentru
finalul parcursului de licean le-am propus elevilor de la clasa de filologie subiectul: „Alcătuiți un eseu liber pornind
de la următorul început de frază: <Călătorind pe tărâmul literaturii, am descoperit despre mine că…>”. Teza acesta
are menirea de a scoate în relief faptul că, în ultimă instanță, literatura este o aventură a sinelui, o maturizare prin
încercările sufletești ale înaintașilor, chiar dacă acestea pot apărea în cheie istorică, psihologică, fabuloasă, fan-
tastică etc. Acest tip de eseu este cel mai revelator despre adevăratul succes în demersul didactic.
Un argument ar fi că în SUA este foarte uzitat…
că am simțit „Agonie si extaz”. Această lectură a fost
Alexandru Pârlog o infuzie de istorie a picturii renascentiste. Totodată

(absolvent CNU promoția 2012-2016) m-a determinat să caut mai multe informații despre
Michelangelo și da Vinci.
Călătorind pe tărâmul lecturii am aflat despre Următoarea carte despre care pot afirma că
mine că fostul eu se pierduse definitiv la sfârșitul cla- m-a zguduit existențial a fost „1984” a lui George
sei a IX-a, murise pentru că nu putea fi transformat și Orwell. Atunci am aflat despre mine că încep să
totuși această trecere îl renăscuse mai bun. conștientizez realitatea așa cum e ea, amară, crudă,
Una din marile transformări a fost reprezentată rea, incorectă și cel mai trist e că o ceva din carte încă
de faptul că am început să citesc de plăcere chiar și pâlpâie în realitatea în care trăiesc, acea a anului 2016,
cărți din programă, excepție face „Moromeții”. Dar cel la 27 de ani de la căderea comunismului. Am avut
mai important lucru a fost faptul că mi-am pus între- chiar un moment în care am analizat comparativ efec-
bări și am început să caut să diversific, pentru a fi fe- tele manipulării de acolo cu cele din realitate și m-am
ricit și liber într-o altă dimensiune, dimensiunea gândit dacă gândesc cu adevărat cu propria-mi minte
beletristică. În momentul în care citesc și sunt prins sau dacă știu ceva concret. Atunci am aflat despre
sau doar fascinat de o carte, deoarece se întâmplă des mine că sunt într-o lume de incertitudini, dar că nu
ca unele cărți să-mi placă, iar altele doar să mă fasci- sunt pierdut atât timp cat îmi pun întrebări și încerc să
neze prin extravaganța lor ca fenomen, mulțumită le ofer răspunsuri.
imaginației mele deosebite, mă transpun în operă și Astfel că am trecut la Blaga și acolo am aflat
urmez personajele ca o umbră. E o stare minunată și că nu sunt încă pregătit pentru poezia sa, pentru filo-
inexplicabilă asemenea meditației care te decuplează zofia sa, poate într-o bună zi, când voi sedimenta des-
complet de la biologic, pierzând noțiunea timpului. tul, o să-l redescopăr. După Blaga a urmat Nichita și
Revenind la cărți, una dintre cele care m-au aici am învățat cum e cu adevărat sa iubești poezia ca
fascinat ca fenomen la început, ca mai apoi să o iubesc stare. Am învățat despre mine că pot fi mai bun, mai
a fost „În căutarea oii fantastice” de H. Murakami. Sti- cald, mai sincer, modest, am învățat sa-mi găsesc o
lul său aparte cu parfum asiatic era ceva nou pentru motivație pentru fiecare acțiune, și mai mult ca o co-
mine, am zis să risc, am riscat și am câștigat. Primul rolă a celor patru ani de liceu, am învățat că nu con-
contact cu opera sa a fost ca primul sushi, învelișul de tează ce porți, ce lucruri posezi, cel mai important
algă niponă greu de digerat, dar aroma întregului-com- lucru fiind să-ți construiești înăuntrul tău o lumină pu-
plet fascinantă! După această primă carte am continuat ternică, o aură de bunătate și cultură pentru că asta îți
să citesc tot ce am găsit scris de el la biblioteca poate aduce cu adevărat fericirea.
orașului și am observat cum evoluează. Ca stil e mereu La finalul călătoriei se trag mereu concluzii, se
diferit, însă poartă o pată mistică ce m-a trimis pe culeg impresii, eu la finalul călătoriei am aflat despre
mine, cel puțin, în lumea dinastiilor vechi japoneze, în mine că sunt liber, gândesc liber și pot fi cine vreau eu
spațiul mistic al spiritelor ce transcend lumile și le să fiu, atât timp cât pot evada în cărți bune. Asta și fap-
unesc, lăsând un anumit muritor să facă alegeri deci- tul că nimic nu se compară cu mirosul hârtiei și cu
sive în evoluția sa. blândețea cu care-ți tratează cărțile ochii.
Între „La sud de graniță, la vest de soare” și
„Kafka pe malul mării” și eu, personal, am observat o
evoluție a perspectivei naratorului, acesta nu mai po-
pularizează chestiuni de mentalitate tradiționalistă, ni-
ponă, cum ar fi faptul că o femeie care șchiopătează e
atrăgătoare, ceea ce mi s-a părut ușor straniu, ci pre-
zintă asiaticul americanizat până la cele mai mici de-
talii, dar care nu-și pierde dimensiunea misticului.
După ce am epuizat Murakami, am avut un
gol, simțeam nevoia a ceva, dar a ceva mai ușor, așa
REVISTA NOASTRĂ nr. 47/48 grafica: Alexandru Neacșu 97