Page 101 - 2017_revista_noastra_nr_47-48

Delia Văideanu DIDACTICA

(absolventă CNU promoția 2012-2016)

„Călătorind pe tărâmurile literaturii, am aflat
despre mine că” de multe ori aș fi preferat să rămân
undeva între paginile romanelor decât să mă întorc în
realitatea din care nu simțeam că fac parte. Și nu într-
un mod bizar și fantasmagoric, ca și cum aș considera
că ar fi trebuit să fiu o ființă supranaturală, ci pur și
simplu un personaj de hârtie care și-ar putea hotărî sin-
gur destinul. Totodată, am aflat că nu știu despre mine
mai mult decât îmi spune citirea unei anumite opere.
Cu fiecare lectură care m-a făcut să mă simt într-un
anume fel, am aflat ceva nou, am mai adăugat câteva
rânduri la propria mea „carte”. Însă nici acum nu m-
am lămurit prea bine, căci uneori nici eu nu pot să re-
cunosc ce am „scris”. Poate pentru că mai am extrem
de multe cotituri și drumuri de parcurs pe aceste tărâ-
muri, care pentru moment nu-mi sunt accesibile. Însă
șirul acesta pare uneori nesfârșit și probabil așa și este.
Cred că acesta este cel mai important lucru pe care l-
am aflat despre mine în călătoria aceasta: că nu vreau
să mă opresc și nici nu pot. Vreau să descopăr mai
mult, cât mai mult posibil, chiar dacă nu o să am timp grafica: Elena Necoară
să ajung la „capăt”. La urma urmei, nu sunt personajul
de hârtie despre care spuneam, nu-mi pot stabili tra- teligent și complicat, ci pentru că sunt gândurile mele,
seul dinainte. Trebuie să continui să merg, chiar dacă care, proiectate pe hârtie, își pierd din claritate și
nu știu încotro. esență), literatura m-a mai învățat că mereu am o scă-
Pe lângă toată „filosofia” aceasta a existenței pare. Oricând nu mai vreau să înfrunt orice problemă
pe care am făcut-o și din care nu cred că poate înțelege legată de realitate, știu că pot să „călătoresc” în conti-
multă lume ceva (nu pentru că ar fi ceva izbitor de in- nuare. Mă fascinează puterea pe care o dețin unii scrii-
tori care te pot transpune cu ușurință în lumea creată
de ei și care își lasă o parte din suflet descoperit de ci-
titori. Cred că îți trebuie mult curaj să rămâi așa vul-
nerabil în fața întregii lumi, să renunți așa ușor la o
mască pe care cu toții încercăm cu disperare să o păs-
trăm pentru a ne proteja. Apreciez foarte mult această
bravură a scriitorilor.
Am descoperit despre mine și că pot să fiu fe-
ricită foarte simplu. Pot să stau zile întregi doar cufun-
dată în lectură, „pierdută” pe tărâmurile literaturii și
să nu mai am nevoie de altceva sau de altcineva.
Uneori mi-aș dori să nu am de făcut lucruri care îmi
par inutile, întrucât nu mă fac să simt că mă dezvolt în
vreun fel, nu mă fac să simt cu aceeași intensitate pe
care mi-o oferă citirea anumitor cărți.
Nu în ultimul rând, această călătorie m-a
învățat despre mine că o să caut mereu sa trăiesc acele
sentimente și fără să citesc. O să caut mereu momente,
oameni, locuri, situații care să-mi transforme realitatea
în ceva mai mult decât iluzia ficțiunii. Poate că nu m-
aș mai obosi să fac asta dacă nu aș fi trăit asemenea
momente până acum. Prin comparație, nu au fost prea
multe, dar au existat, așa că sunt convinsă că vor mai
fi și de acum înainte.
În încheiere, știu că nu-l prea simpatizați pe
Mircea Cărtărescu, dar am dat odată peste un citat de-
al său care mi-a rămas în minte și care este semnifica-
tiv pentru mine: „Citind și zburând, care este unul și
grafica: Alexandra Străuneanu același lucru, nu faci decât să-ți desenezi harta magică
a propriului suflet.”
REVISTA NOASTRĂ nr. 47/48 99