Page 98 - 2017_revista_noastra_nr_47-48

DIDACTICA Ana Maria Tofan
(clasa a IX-a E)
„Domnișoara Christina” de Mircea Eliade
„La hanul lui Mânjoală” de I.L. Caragiale

Castelul Iulia Hasdeu - Câmpina, jud. Prahova

În operele „Domnișoara Christina”, „La hanul
lui Mânjoală”, dar și în arhitectura Castelului Iuliei
Hasdeu este evidențiată noțiunea de fantastic sub di-
ferite forme, dar originale.
Un prim argument îl constituie prezența a nu-
meroase elemente simbol, specifice vrăjitoriei. În
„Domnișoara Christina” motivul central al operei este
portretul acesteia, ce reprezintă un portal transcenden-
tal din care Christina își capătă forțele demonice. Pe
deoparte în „La hanul lui Mânjoală” apar mai multe
simboluri, din folclor, ca de exemplu pisica neagră sau
iedul negru, care erau asociate în popor vrăjitoarelor.
Castelul Iuliei Hasdeu impresionează prin arhitectura
sa asemănătoare cu cea a unui castel medieval, dar și
prin detaliile sale cu conotații magice (apare cu pre-
cădere cifra 3 - conacul are 3 turnuri, 3 intrări). Deși
acesta pare să semene cu o biserică, datorită funda-
mentului său sub formă de cruce, dar și pentru simbo-
lul divinității regăsit pe fațada acestuia (triunghiul în
care se află ochiul Domnului), în clădire se realizau
practici oculte.
Un alt aspect se referă la faptul că în cele două
opere literare există câte o clădire cu valențe miste-
rioase, generate de întâmplările bizare ce au loc acolo.
Dacă în conacul din romanul lui Eliade oaspeții sunt
îngroziți de prezența unei entități care pare să ia parte
la discuțiile lor, în hanul din nuvela lui Caragiale conul
Fănică este surprins atât de trecerea inexplicabilă a
timpului, cât și de reacția motanului la gestul său de
credință. Se spune că în Castelul Iuliei Hasdeu aveau
loc de asemenea evenimente stranii, fiind o construcție
destinată ședințelor de spiritism dintre Petriceicu
Hasdeu și fiica sa decedată, Iulia. grafica: Bianca Vrânceanu

În toate cele trei creații este înfățișat caracterul
feminin, chiar și în arhitectura Conacului Iuliei
Hasdeu prin cei doi sfincși de la intrare, care fac refe-
rire la Iulia și mama sa. Atât în „Domnișoara Chris-
tina”, cât și în „La hanul lui Mânjoală” cele două
femei folosesc căi neortodoxe pentru a-l cuceri pe băr-
batul pe care și-l doresc, pentru anumite interese (Mar-
ghioala face farmece asupra lui Fănică ca să rămână
doar al ei, iar Christina încearcă să-i câștige dragostea
lui Egor în speranța ca îi va picta portretul). O asemă-
nare dintre legenda Castelului Iuliei Hasdeu si roma-
nul „Domnișoara Christina” ar fi comunicarea dintre
o entitate și un muritor. Hangița din nuvela lui Cara-
giale se diferențiază de celelalte două personaje prin
faptul că este un simplu om, ce urmează calea necura-
tului. Așadar, bariera dintre planul realității și cel al
ficțiunii este conturată atât în mesajul celor două opere
literare, cât și în arhitectura Castelului Iuliei Hasdeu.

96 REVISTA NOASTRĂ nr. 47/48