Page 94 - 2017_revista_noastra_nr_47-48

DIDACTICA Anca Sfîrnog
(clasa a IX-a A)
„Domnișoara Christina” de Mircea Eliade

„Casa Tunetului” de Dean Koontz

Tabloul „Fața războiului” - Salvador Dalí

Orice operă, fie ea din domeniul literaturii sau
al artei, nu reprezintă altceva decât ansamblul ideilor
autorului reflectate din propria sa realitate. Creatorii
operelor „Domnișoara Christina”, „Casa Tunetului” și
„Fața războiului” sunt cei care subliniază încă o dată
că arta este unica evadare din banalul verosimil în care
suntem jucători.
Ideea de manipulare este elementul cheie al
operelor, fiind detaliul central căruia îi este atribuită
acțiunea. Consider că este fascinant cum același su-
biect poate fi dezvoltat în trei creații total diferite.
În primul rând, o temă comună este jocul
minții, care sugerează, după părerea mea, forma su-
premă a torturii. În opera „Domnișoara Christina” de
Mircea Eliade, dragostea dintre moartă și Egor este
asociată de contemplator manipulării. Christina se
folosește de vise pentru a ajunge la protagonist, pe care
îl îngrozește, dar care reprezintă pionul ce i-ar putea
reda umanitatea. Jocul minții este conturat în opera lui Dali prin
„Casa Tunetului” de Dean Koontz este un însuși titlul, „Fața războiului”. Elementele stranii ale
roman scris într-un ritm alert, acțiunea suferind brusc acestei picturi sunt ochii mari, respectiv gura larg des-
răsturnări de situație, fiind cufundată în mister. După chisă în interiorul cărora se zugrăvesc fețe identice cu
ce se trezește sub influența amneziei într-un spital, cea a craniului. Acest detaliu conturează faptul că frica
Susan Thorton, în vârstă de 32 de ani, pare să fie bân- pe care o transmite la exterior se află într-o simbioză
tuită de stafiile a patru criminali care i-au ucis priete- perfectă cu planul interiorului, cel al trăirilor. Șerpii
nul în urmă cu treisprezece ani într-o peșteră numită care îl înconjoară completează sugestia de joc al
„Casa Tunetului”. Până la conștientizarea verosimilu- minții, redând într-un mod original primejdia în care
lui, Susan este supusă unor procedee de tortură îngro- a fost pusă persoana. Reprezentația craniului acesteia
zitoare, de la „spălarea minții” până în momentul în asimilează orice fărâmă de umanitate, înconjurând
care se îndoiește dacă este sau nu nebună. Cei patru, ideea de moarte.
Harch, Jellicoe, Parker și Quince, sunt doar În al doilea rând, este conturat motivul fricii.
reprezentații perfecte ale morților, arătându-i-se lui În timp ce în opera „Domnișoara Christina”, frica este
Susan în momente de incredibilă tensiune. Ea dorește o sursă a necunoscutului, bizarul provenind dintr-o
să excludă ideea că aceștia sunt reali, însă acțiunile lor complet altă lume, una ireală, supranaturală, în cea
îi demonstrează că ceea ce trăiește nu este produsul de-a doua operă literară, frica dezvăluie cruzimea
minții ei bolnave, ci crudul adevăr, contrazicându-i umană, acțiunea propriu-zisă putând fi teoretic proiec-
astfel orice teorie. tată în lumea reală. În opinia mea, în acest text, frica
nu e nimic altceva decât o minciună. Pictura ”Fața
Războiului” zugrăvește perfect motivul menționat. De
remarcat este expresia figurii prezentate, încremenită
de spaimă, dar și fundalul simplu, conturând ideea de
nisip, adică lipsa speranței, și concentrând întreaga pri-
vire a cititorului către craniu. Salvador Dali este într-
adevăr cel mai ieșit din comun creator al mișcării
suprarealiste, transmițând prin opera sa, cu o inexpli-
cabilă ușurință, exact ce are nevoie să transmită. Deși
imaginea este statică, în opera aleasă spre prezentare,
craniul pare că se mișcă, ceva din întregul lui dând
senzația că vibrează, că este supus unui act care îi pro-
voacă neliniștea.
Prin urmare, prin cele atestate mai sus este
ilustrată tema comună a celor trei opere, controlul
minții, percepută de creatori în moduri originale și
spectaculoase.
92 grafica: Eliza Vlăsceanu REVISTA NOASTRĂ nr. 47/48