Page 44 - 2017_revista_noastra_nr_47-48

ESEU crini. Se scuturau stins în adierile calme și își risipeau
inocența în acel sălbatic cadru. Erau albi... albi... albi...
Aștepta răsăritul, poate. Dar atunci, pentru mine, apu- furau parcă ceva din lumina locului. Nu îi puteam privi
nea. Și nu vedeam decât imoralitate, păcat, ispită... Eu în întregime; mi se topeau irisurile. Aș fi plantat lângă
aveam să modelez ceea ce rămăsese din făptura lumi- ei ticăloșia și josnicul, să am propriile mele flori. Dar
nată. Eu aveam să o sculptez după șablonul viciilor, al voiam să aștept să îmbătrânească florile serafice, să se
desfrânării. ofilească inocența. Așteptam și încă o fac.
Știam că tămăduitorul se va întoarce, dar eram Creatura pe care o slujeam devenea cu fiecare
mai vie ca niciodată. Sub mine muriseră făpturi de moment mai aspră, mai cruntă, mai puțin om. Se trans-
bine, sub mine stătea amintirea luminii, iar în fața mea forma. Creștea. Învăța. Iar eu, din cel mai adânc și
se întindea haosul pentru care așteptasem stingerea negru interior, cel care s-ar fi cerut ascuns cel mai
lentă a strălucirii cerești. Gândurile mele despre de- bine, creșteam la rândul meu și mă apropiam de înaltul
zastrul din creatură erau armonizate de o esență palidă. ființei. Mă apropiam de ea și așteptam stingerea ulti-
Mă ispitea în acele momente absolute mirosul unor mei lumini, ofilirea crinilor, pentru a o domina.

Prof. Romulus BUZĂȚELU

“Dacă omul există

Dumnezeu nu mai este liber”

Ecouri ale gândirii filosofice și religioase
ale lui Friedrich Nietzsche

Atunci când citim operele dar mai ales biogra- cane aşezate de fiecare parte a demersului iniţial: apo-
fia lui Friedrich Wilhelm Nietzsche (n. 15 octombrie logia sau diatriba.
1844, Röcken - d. 25 august 1900, Weimar) descope- La o primă lectură, cărțile lui Nietzsche ne re-
rim în spatele literelor o personalitate puternică, înzes- levă numeroase atacuri pătimaşe împotriva creştinis-
trată cu un spirit creator şi dornică de a schimba lumea mului care fac să alimenteze o întreagă argumentare a
în care trăia, să se lupte cu mentalităţile şi tabuurile ateismului și în sprijinul secularizării. Aceasta ar fi o
societăţii germane a veacului al XIX-lea. Biserica Ca- primă cheie ce trebuie descoperită în rândurile scrise
tolică nu mai avea aderenţa din secolele trecute iar Re- de acesta pentru a înțelege mai bine ce era în mintea
forma protestantă a înlocuit sacrul din inima omului, marelui gânditor. O lectură mai atentă atestă suficient
din viaţa acestuia, aşezând în loc toate dorinţele şi sen- faptul că Nietzsche l-a căutat pe Dumnezeu. Cu atât
timentele unei umanităţi lipsite de o legătură reală, ha- mai mult, cu cât la Nietzsche opiniile anticreștine nu
rică față de divinitate. Golul lăsat se va resimţi la sunt provocate ca la alţi scriitori, cum ar fi, de exem-
majoritatea intelectualilor germani care au conştienti- plu, Voltaire sau Heinrich Heine de raţiuni politice, cu
zat acest lucru. Unii dintre ei au îmbrăţişat un creşti- totul străine religiei, de aspiraţii democratice ale obiş-
nism esoteric, alţii teosofia şi creştinismul predicat de nuiţilor adversari ai religiilor de stat. Mai mult, Nietzs-
Rudolf Steiner. Teologia protestantă găsea în Karl Bart che impută creştinismului larga răspândire pe care o
un nou început. Mulţi dintre intelectuali se vor refugia cunosc acum ideile egalitare. Creştinismul îl preocupă,
în marxism şi de aici spre un ateism militant. În cazul mai ales ca religie, ca doctrină ce trebuie să-i clarifice
lui Friedrich Nietzsche se va observa o altă abordare toate îndoielile, să-l elibereze de acel dezgust de viaţă,
a problemei religioase. El era descendentul unei fami- de care era continuu obsedat. Mulți dintre exegeții
lii de pastori luterani: tatăl, ambii bunici şi străbunici operelor sale vorbesc despre un ateism nietzschean.
au exercitat această profesiune, care în mediul german, Alții caută o posibilă cauză a necredinţei prin lipsa do-
începând din secolul al XVI-lea, a constituit cea mai rinţei de a accepta obligaţiile pe care le impune creş-
rodnică pepinieră de scriitori, filosofi şi savanţi. tinismul. Se rezumă astfel creştinismul la un corpus
Multe dintre opiniile exprimate în spațiul lite- de doctrine şi canoane de a cărui urmare depinde ex-
rar și filosofic îl consideră pe Nietzsche un „sistema- clusiv atingerea mântuirii. Însă, în cazul lui Nietzsche,
tizator” al nihilismului, un „profet” al veacului XIX această justificare nu-şi are rostul căci pentru el şi toţi
care proclamă nimicul în locul divinului. Când comen- cei aflaţi în situaţia lui creştinismul nu a pregătit nici
tăm scrierile Iui Nietzsche, cât şi viaţa acestuia pentru un fel de obligaţii. Nietzsche are un punct de vedere
a vedea dacă sunt întâlnite premisele unei înţelegeri interesant pentru acest lucru: „În toate timpurile, chiar
creştine asupra vieţii, trebuie să ocolim două mari cap- şi în cele păgâne, oamenii aduceau drept jertfă lui
42 REVISTA NOASTRĂ nr. 47/48