Page 97 - 2015_revista_noastra_nr_43-44

PREMII CNU Oana Mădălina Manole

Dumitru Pricop şi ipostazele alterităţii

Eseul a primit Premiul al II-lea în cadrul Concursului Interjudețean de Eseuri „Dimensiuni spirituale
ale plaiului vrâncenesc - poetul DUMITRU PRICOP”.

Viaţa psihică a omului nu este legată doar de filosofiei şi în alte domenii. Contrastând cu identita-
sistemul nervos central şi periferic, ci tot organismul tea, aceasta se referă la sute de oglindiri ideale ale pro-
o influenţează. Complexitatea ei, care duce la abateri priului eu, lumea interioară a persoanei reprezentând
de la regulile logicii, este însăşi chintesenţa omului. o întreagă istorie a sufletului.
Fiecare viaţă psihică constituie o altă lume, mai Poemul ,,Părinţii” constituie un sonet din vo-
diferită şi mai ascunsă de cea înconjurătoare. Fiecare lumul ,,Paharul însângerat. Sonete. ”, apărut în 2001.
individ îşi construieşte lumea prin pluralitatea eului, Dumitru Pricop, născut în anul 1943 şi decedat în anul
construind avataruri. Astfel, îşi poate interpreta toate 2007, a fost un poet vrâncean, care a moştenit
rolurile în trăirile şi sentimentele sale. Individul se meşteşugul cuvântului de la tatăl său, având o uşurinţă
raportează la propriul eu ca la o entitate străină corpu- extraordinară în a compune versuri.
lui său. Îşi foloseşte avatarurile sufletului în toate Sonetul ,,Părinţii” este constituit din 14 versuri
trările lui şi încearcă să îşi găsească un rost, o endecasilabice, două catrene şi două terţeturi, cu ritm
explicaţie, modelându-se după Celălalt. De aceea, în iambic şi rima abba baab cdc dcd, versul final contu-
diverse maladii, bolnavul nu se percepe ca bolnav, şi rând concluzia întregii poezii.
deci boala nu e resimţită ca ceva neplăcut, ci drept Titlul sonetului ,,Părinţii”, constituit dintr-un
ceva confortabil. Dacă omul nu are abilitatea de a-şi singur substantiv comun articulat hotărât, anticipează
proiecta egoul în avataruri, i se induce această aptitu- tema care va fi dezvoltată în discursul liric. Poezia se
dine. deschide cu o perspectivă abisală care taie respiraţia
Această capacitate a omului, numită alteritate, şi anunţă din primele două versuri ,,În somn, purtând
a fost studiată îndelung de gânditorii secolului al XX- coroana lor subţire/de sfinţi păgâni, cu-altarul în
lea, cu precădere cel preocupat de fenomenologia ei, lopată ” că se va dezvolta alegoria morţii, a corpului
fiind Emmanuel Lèvinas. Conceptul de alteritate este transcendent. Se prezintă un infern al trăirilor lipsite
o noţiune filosofică, dar care trece dincolo de barierele de lumina călăuzitoare a spiritului înăbuşite într-o
foială subconştientă fără expresie sau exprimată astfel
încât suferinţa poetului să te înfioare, iar arta lui să te
înduioşeze. Intensitatea lirică din ,,Părinţii” nu poate
fi ţinută multă vreme la acelaşi nivel. Este esenţial în
atingerea intensităţii emoţionale doar prin relatări sim-
pliste, fără inutile dezvoltări tematice, trezind bănuiala
unei spontaneităţi absolute, a unei stângăcii
asemănătoare cu aceea a marilor naivi din pictură. Este
o poezie aproape pură, nonreferenţială, al cărui ultim
strat perceptibil este o emoţionalitate viscerală, bolbo-
rositoare, confuză, aproape ca o ,,jelanie a fiziologiei”,
cum spune Vladimir Streinu.
La Dumitru Pricop întâlnim tristeţea cuvântu-
lui, urmată de mâhnire, nelinişte, suferinţă. Poetul nu
e trist, ci scrie trist un labirint de senzaţii și sentimente.
Întregul discurs liric dezvoltă ipostazele reprezentative
ale convertirii sacrului, deoarece părinţii trec în dimen-
siunea spirituală parcurgând un ritual. În conţinutul so-
netului, se ramifică şi se dezvoltă, prin împletire, două
egouri, având fiecare ipostaze ale alterităţii : egoul
grafica articolului: Iulia Plăiașu
eului liric şi părinţii.
94 REVISTA NOASTRĂ nr. 43/44