Page 102 - 2015_revista_noastra_nr_43-44

Diana Iorgulescu DIDACTICA
Persoane şi făpturi

Legenda spune că pe vremea lui Ştefan cel
Mare trăia un boier preamărit. Şi acesta creştea o fată,
botezată Maria. Dar ce fecioară avea boierul! Mai stea
decât Luceafărul şi mai floare decât lăcrămioara ce se
pleacă, ruşinată de bătăile pofticioase ale soarelui. Fata
ajunse la vârsta măritişului. Ceartă mare în familia
boierului! Se făcea că boierul voia să ia de ginere un
singurul flăcău la fel de bogat ca şi el, căci era ruşine
dacă ea s-ar fi încurcat cu o familie mai puţin înstărită.
Dar inima fecioarei fugea la Ion al lu`Florea, băiatul
de pe coastă, cunoscut pentru nenorocirile pe care le
face. Ion niciodată nu îşi ispăşea pedeapsa! Cum
stătea gânditoare Maria în scrânciobul din faţa prispei,
o cheamă um om al casei la părintele său. Decizia tre-
buia luată. Şi spune lumea prin sat că trei zile şi trei
nopţi a durat cearta! Şi cum nu s-au înţeles prea bine,
fecioara a fugit cu Ion al ei în lume. Ce a urmat?
- Ahh, mama, gata pentru azi!
- Ce ai păţit?
- Nimic, dar nu mai am inspiraţie.
- Dar ce te-a rugat doamna profesoară,
Măriuca?
- Promit că mai lucrez diseară, dar acum chiar
nu ştiu unde să o mai trimit pe Maria.
- Cum aşa, păi nu te-am învăţat eu că nu tre-
buie să laşi pe mâine ce poţi face azi?
- Da mamă... Şi tot tu m-ai învăţat, când ţi-am
propus să mergem la cumpărături, că mai bine las pe unde începe şirul secundar format din creaţiile prece-
poimâine că poate nu mai am nevoie. dentului? De fapt, fiecare făptură are persoana sa care
- Hai, gata cu te-am învăţat, nu te-am învăţat, este la rândul ei făptura unei persoane şi tot aşa. Cred
treci la masă! că ăsta este cu adevărat un mister al universului. O,
Şi s-a dus. Acum că deja am scris ceva, o las Măriuca şi-a terminat prânzul! E timpul să îi continui
puţin pe Măriuca să mănânce şi după poate ne povestea!
povesteşte unde a fugit Maria cu Ion al ei. Trebuie să - Săru’ mâna pentru masă!
termin şi cealaltă lucrare pentru centrul de talente, prea - Să creşti mare! Mă gândeam ce bine s-ar di-
mult am continuat-o pe aceasta cu Măriuca, pe când gera ciorba aia dacă ai sta liniştită la birou, eu ştiu,
lucrarea mea de bază, puţin mai intelectuală, nici nu continuând povestea Mariei...
are un început bine definit ... Mai întâi mă semnez, - Mamă!
mereu uit să mă semnez... Ma...ria...na... Io...naş...cu. - Ziceam şi eu... Mai ţii minte usuleţul ăla de
Ştiţi la ce m-am gândit? Oare cum e sa fii personaj în ciocolată?
povestea cuiva? Oare cum e să trăieşti după cum vrea - Ce poftă de scris m-a apucat brusc.
cineva? Oare poţi să fii tot ce altcineva a vrut să fie? - Aşa te vreau!
Oare cineva poate să dea viaţă altcuiva? Oare... oare... Deşi am doar puţină inspiraţie, nici nu ştiţi ce
Da Mariana, tu eşti creată de mine. Deci tu trăieşti repede se înmulţeşte când aud de ciocolată. În plus,
după cum vreau eu. Acum pot să te fac să îţi pierzi ursul ăla arată divin, aşa că mă apuc din nou de Maria.
total inspiraţia sau pot să te fac să îi trimiți acest şir de Cei doi au fugit la ascunzătoarea secretă a lui Ion: o
întrebări existenţiale unui mare filosof. Mariana, tu casă părăsită pusă în mijlocul pustiului. Cum nu aveau
eşti tot ce vreau eu să fii. Eu ţi-am dat viaţă şi tot eu unde altundeva să fugă, iar pentru a-şi hrăni gurile tre-
pot să ţi-o iau. Şi uite cum acest nevinovat joc al buiau să calce în afara acelui nicăieri unde, satul fiind
creaţiei devine cea mai mare minciună posibilă. Pentru mic, lumea avea să îi recunoască, au decis să fure o
că existenţa este cea mai mare şi mai importantă va- vreme din bogăţiile terenului în preajma căruia s-au
loare a unei fiinţe, iar când existenţa în sine devine o ascuns. Din păcate, Ion s-a îmbolnăvit, dar a refuzat
minciună, nu poţi spune că exişti în adevăratul sens al să calce pragul satului. Nu voia să o lase pe Maria să
cuvântului. Existenţa înseamnă libertate. Şi ce libertate se întoarcă la poruncile boierului, căci cu siguranţă
poţi avea când tu nu eşti decât adunătura de idei fabu- doctoriţa s-ar fi dus de-îndat la boier să îi
loase sau mai puţin reuşite ale unei persoane? Trecând mărturisească, în schimbul unor arginţi, drumul spre
peste aceste ipoteze, dau frâu liber ideilor ce i-au dat ascunzătoare. S-a rugat Maria la Dumnezeu zi şi
naştere Marianei. Unde am rămas? Oare, oare...Nu, noapte. Şi a dat Domnu’ să se facă bine Ion. Şi se
normal că eu nu fac parte din acele persoane. Per- spune că atunci s-a întrezărit un curcubeu, şi ei au fugit
soane... mhm... Putem numi aceste făpturi persoane? la capătul curcubeului, peste şapte mări şi şapte ţări,
Nu. Doar creatorul suprem e persoană. Şi cum poţi unde au făcut trei copii voinici şi au trăit fericiţi până
stabili care e persoana din şirul de făpturi create şi de la adânci bătrâneţi!
REVISTA NOASTRĂ nr. 43/44 grafica: Teodora Tudose 99