Page 103 - 2015_revista_noastra_nr_43-44

DIDACTICA Clasa a X-a F

Romanul realist-obiectiv - ION de Liviu Rebreanu

Exercițiu de argumentare-contraargumentare, după modelul dezbaterilor academice, desfășurat la ro-
manul Ion de Liviu Rebreanu. S-a lucrat în echipe de câte trei elevi, moțiunea (tema) primită fiind: Ana Baciu
este responsabilă pentru soarta ei. Prezentăm cea mai izbutită temă realizată de elevele Bianca Dumitrașcu,
Maria-Alexandra Marin și Cora Oprea. Sursa principală care a oferit dovezi pentru susținerea argumentelor a
reprezentat-o romanul, la care s-au adăugat un studiu critic și încă o sursă dintr-un alt domeniu. (prof. Maria
Zgăbârdici)

Ana Baciu este responsabilă pentru soarta ei fiecărui argument adăugându-i-se și câte un contraar-
gument, pentru a elimina orice urmă de subiectivitate.
Ana Baciu este o fată în jurul vârstei de 23 de Un prim argument ar fi că Ana este vinovată
ani, fiind fiica înstăritului Vasile Baciu, orfană de deoarece ea refuză în repetate rânduri să își asculte
mamă și singura moștenitoare directă a familiei sale. tatăl, care, având mai multă experiență de viață, intuise
Aceasta pare născută sub semnul nefericirii, fiind adevăratele intenții ale lui Ion. Vasile Baciu, om ursuz
predestinată unei existențe tragice ce își are originea și avar, conștient de poziția sa socială în sat, realizează
în dorința ei de a-l avea pe Ion drept soț, refuzâd că Ion nu o iubește pe Ana și dorește doar să obțină
căsătoria cu George Bulbuc (țăran înstărit), căsătorie pământ și astfel să recapete respectul celor din jur. El
impusă de tatăl ei. ”Fata urâtă” se lasă ghidată de sen- nu numai că se plânge sătenilor că are un copil
timente și nu de rațiune, crezând în iubirea purtată ei neascultător (“...o fată am și eu și nu-mi place deloc
de către Ion. Lucrurile iau o întorsătură tragică și fata pe care o am. Nu-mi place auzi? Că nu vrea să mă
aceasta, în urma unor lungi chinuri, decide să-și curme asculte. Și tare mă doare inima și tare-s supărat că nu
suferința, spânzurându-se. se uită în gura mea.”), dar o avertizează și pe Ana de
mai multe ori în legătură cu adevărata față
a Glanetașului (“- Mai bine te tai eu în
bucățele decât s-ajungi bataia de joc a
Glanetașilor... Baremi să știu că eu te-am
făcut, eu te-am omorît...”).
Însă Ana, o tanără naivă, ignoră
orice argument adus de tatăl ei, întărit
chiar de ceea ce vede cu proprii săi ochi
(“Vedea însă bine. Ion strângea în brațe o
femeie”). Aflată în floarea vârstei,
consideră că și-a găsit “norocul” în Ion și
se dăruiește orbește acestuia, uitând de
glasul amenințător al tatălui ei, căruia ar
trebui să i se supună.
În societatea rurală a acelor vre-
muri, femeia nu avea dreptul la opinie,
mai ales în fața părintelui căruia ar fi tre-
buit să îi respecte părerea și să îi intre în
voie. După cum spune și George
Această prezență feminină a romanului poate Călinescu, ea nu reprezenta decât “două brațe de lucru,
fi găsită direct responsabilă de destinul ei, datorită o zestre și o făcătoare de copii”. Ea a ieșit din tiparele
următoarelor argumente: vremurilor, astfel făcându-se vinovată pentru soarta ei.
1) Primul argument este reprezentat de nesu- După cum am spus mai devreme, tatăl Anei a
punerea ei față de tatăl său, ce bănuiește intențiile anticipat intențiile lui Ion. Deși femeia în societatea
adevărate ale lui Ion, ea acționând tot după propria sa rurală era constrânsă, alegerea de a asculta sau nu sfa-
voie. turile tatălui îi putea aparține în totalitate ei. Însă nu
2) Al doilea argument în susținerea moțiunii trebuie să uităm că această decizie irațională poate fi
este că aceasta nu face nimic pentru a-și schimba influențată de factori care ne sunt precizați în carte
soarta, lăsând pe cei doi bărbați să-i hotărască destinul, (“Trei copii, cei dintâi, îi muriseră înainte de a împlini
în ciuda faptului că ea este subiectul conflictului. un an de zile. Ana a fost al patrulea... În urma ei au
3) Și, în final, ultimul argument este continua- mai venit doi, dar fară zile... Vasile Baciu nădăjduia
rea relației sale cu Ion, cu toate că află de dragostea mereu la un băiat. În cele din urmă a sosit, dar
purtată de soțul ei Floricăi. încăpățânându-se să intre în lumea necazurilor cu pi-
În continuare acest subiect va fi dezbătut, cioarele înainte, a stârnit numai jale și nenorocire...
100 grafica: Cristina Marin REVISTA NOASTRĂ nr. 43/44