Page 104 - 2015_revista_noastra_nr_43-44
P. 104

Până  să  vie  dânsul  femeia  și-a  dat  sufletul.”  /  “Îi          DIDACTICA
        rămăsese o mângâiere în Ana care semăna cu mă-sa,
        dar în același timp o și ura, fiindcă din pricina unui niciodată din cuvânt.” În tot acest timp, Ana, chiar
        copil  s-a  tras  moartea  femeii  ce-i  fusese  reazămul dacă se discuta soarta ei, nu a intervenit în niciun fel,
        vieții.”).                                            preferând să tacă și să plângă într-un colț al încăperii.
               CONTRAARGUMENTUL                               “Numai Ana tăcea mâlc și suspina ca o osândită care-
               Ea este orfană de mamă, iar tatăl, stăpân al și așteapta verdictul...” Dacă ar fi vrut ceva anume,
        unor mari întinderi de pământ, ursuz, căzut în patima cum ar fi să decidă singură pentru viitorul ei și al
        băuturii, vede în Ana un dușman care îi poate știrbi fătului, ar fi putut măcar să deschidă gura și să zică
        proprietatea prin căsătorie ( “Îi era frică mereu că un ceva, orice, care ar fi putut avea o oarecare influență
        trăsnet  din  senin  îi  va  zdrobi  toată  truda  vieții.”). asupra discuției, și totul s-ar fi putut termina într-un
        Trăind într-un astfel de mediu familial, Ana manifestă alt fel, dar nu avem de unde ști deoarece nu a făcut ab-
        firesc tendința de evadare, iar calea pe care o alege este solut nimic ca să își schimbe soarta. În shimb, ea era
        pe cât de frumoasă, pe atât de tragică: salvarea prin iu- foarte atentă la conversație, dovada constând în faptul
        bire. Ana nu poate decide rațional deoarece lipsa dra- că “nimeni nu văzu cum înseninarea alungă spaima
        gostei în viața sa o face să ia această decizie cu inima. din ochii ei, pe măsură ce cuvintele bărbaților se în-
        De asemenea, și lipsa iubirii materne a fost resimțită moaie și se apropie.” Cu toate acestea, citatele de mai
        și întărește ideea de evadere. Din păcate, aceasta nu a sus pot fi considerate probe indirecte și pot fi nebăgate
        simțit nici măcar iubirea tatălui, deoarece el o bătea, o în seamă, dar dovada directă și de necontestat că Ana
        înjura  și  o  lua  în  bătaie  de  joc,  considerându-și este direct responsabilă pentru destinul ei, constă în
        pământurile mai importante decât ea. Astfel, ea se citatul  următor  unde  ni  se  spune  clar  acest  fapt:
        gândește că tatăl nu îi vrea neapărat ei binele și îi “Singură Ana era zorită, tremura și se uita rugătoare
        ignoră sfaturile.                                     când  la  tatăl  ei,  când  la  Ion,  îngrijorată  că  se  vor
               Ana a acționat ca o persoană independentă și despărți,  fără  a-i  hotărî  soarta  sau  a-i  fi  curmat
        și-a ales singură calea, fără să știe ce are destinul suferințele.”
        pregătit pentru ea. A ales să stea alături de Ion și să îl   CONTRAARGUMENTUL
        iubească, gândindu-se că așa, viața grea i se va mai în-     Acesta poate fi considerat un argument, dar
        veseli, ceea ce nu este deloc greșit.                 poate fi contraargumentat prin susținerea faptului că
               Un al doilea argument ce ar putea susține că Ana nu s-a impus datorită fricii cauzate de bătăile frec-
        Ana este direct responsabilă de soarta ei, ar fi acela că vente și grave primite chiar de la tatăl său, Vasile
        ea nu face nimic pentru a-și schimba destinul. Întot- Baciu. Acest fapt era cunoscut de toată lumea și s-a
        deauna, îi lasă pe ceilalți să îi hotărască viitorul, chiar ajuns chiar la stadiul în care preotul Belciug a încercat
        dacă ea reprezintă subiectul principal al contradicțiilor. să ajute, sfătuindu-l pe Vasile, atât putând face, să în-
        În majoritatea dăților, persoanele care au făcut așa ceteze,  “Belciug  îl  lua  repede,  că  face  rău  de-și
        ceva sunt tatăl ei, Vasile Baciu, și viitorul ei soț, Ion stâlcește fata, c-a ajuns de râsul lumii…”. Chiar și în
        al Glanetașului. Ca și exemplu poate fi dată scena de seara discuției, când Ana nu a zis sau nu a făcut nimic,
        la preotul Belciug, din capitolul șase, “Nunta”:      “Vasile Baciu, simțindu-se gâtuit, pleznea de mânie și,
               Preotul, ca să-i arate lui Herdelea că izbândește ca să se răcorească, găsi un clenci Anei și o bătu iar
        unde el nu a reușit, și ca să se și răzbune că îl încon- până o umplu de sânge...”. Toate acestea sunt dovezi
        deiase și pe el în reclamație, a încercat să-i împace pe clare că Ana este supusă abuzului fizic și faptul că nu
        Vasile Baciu și pe Ion. I-a chemat pe toți la biserică, încearcă să își schimbe soarta din cauza fricii.
        Vasile a venit cu Ana, Ion cu Glanetașu și Zenobia,          Abuzul  este  comportament  agresiv  sau
        părinții lui. Vasile a spus că-i dă fata de nevastă lui Ion, necorespunzător îndreptat asupra copilului sau a cuiva
        “Eu  nu  mă  codesc  deloc,  domnule
        părinte... Eu îi dau fata... Uite-o! Să
        și-o ia și să fie sănătoși!”, dar acesta nu
        a vrut să o ia fară zestre, “Nici eu nu
        mă codesc, că m-ar bate Dumnezeu,
        numai că vreau să știu ce iau și ce-mi
        dă... Am dreptate, domnule părinte, ori
        n-am?”. În final, Vasile s-a învoit să le
        lase tot ce are după moartea sa, dar Ion
        a  ținut  neapărat  să  primească  totul
        odată cu căsătoria. “În sfârșit Vasile
        Baciu consimți să dea cinci locuri și o
        pereche de boi, dar pământurile să fie
        scrise pe numele Anei. Ion însă ținea
        morțiș că-i trebuie toată moșia, deoa-
        rece  Baciu  nu  mai  e  în  stare  să  o
        muncească,  fiind  cam  bătrân,  și
        încredințându-l că, drept recunoștință,
        îi  va  purta  de  grijă  și  nu-i  va  ieși

            REVISTA NOASTRĂ nr. 43/44                                grafica: Teodora Tudose              101
   99   100   101   102   103   104   105   106   107   108   109