Page 9 - 2015_revista_noastra_nr_43-44

ESEU foarte aproape de ceea ce aş fi tratat eu într-un articol
legat de conceptul dezvoltare, aşa că am recitit Luni
de fiere, primul său roman, apoi am lecturat romanul-
parabolă Palatul chelfănelii şi, în cele din urmă, Fiul
cel bun. Toate cele trei cărţi sunt influenţate, în moduri
foarte diferite, de personalitatea absolut odioasă a ta-
tălui lui Bruckner, un nazist al propriei familii, în mare
parte, de o ferocitate ieşită din comun în ceea ce pri-
veşte susţinerea Holocaustului, a violenţei extreme pe
care o aplică şi asupra soţiei, pe care o distruge siste-
matic, cu strategii demonice, şi asupra copilului, care,
într-una din desele bătăi crunte pe care i-o aplică tatăl
său, vede, în ochii bărbatului încins de beţia corijării
exemplare pe care o aplică micuţului, sclipirea de fiară
turbată ce e aproape de uciderea victimei, iar dorinţa
de a-l omorî pe care băiatul o descifrează în privirea
propriului părinte îi rămâne toată viaţa în faţă, ori de
câte ori se gândeşte la el sau are de-a face cu acest bă-
trân plin de venin ce nu regretă o clipă ceea ce a făcut
şi proferează cele mai otrăvite idei rasiste şi antisemite
până la moartea sa, în 2011, nefiind capabil să dezvolte
nicio trăire normală sau o reacţie civilizată, nici măcar
faţă de infirmiera sa de provenienţă africană care îi
acordă cele mai intime îngrijiri atunci când, în ultima
fază a decrepitudinii, nu e capabil să se mai ridice din
pat.
Relaţia tată-fiu în operele lui Bruckner sau cea
de mentor-discipol e complementară celei dintre gân-
ditor şi cel ce-i pune în practică teoria din opera lui
Glucksmann: Dacă în Maeştrii gânditori articolele,
studiile lui Fichte, Hegel sau Marx părăsesc lumea
scriptelor nevinovate (dacă poate ceva făcut să dăinuie
grafica: Mara Stanciu prin scris exonerat de responsabilitate) şi ajung reali-
tate, generaţii întregi făcând din maeştrii gânditori
unul dintre cei ce au încălcat orice prevedere a bătrâ- nişte spirite tutelare aproape religios urmate, Pascal
nului Drept roman. Bruckner îşi va face, la rândul lui, aproape o religie
Nu sunt interesată nici să aprob teza filosofului din a fi tot ceea ce detestă tatăl său, ca să constate că
francez nici să o neg, oricât de pasionantă ar fi fiecare modelul contrar, cel adoptat polemic faţă de un tip
variantă. Ceea ce m-a cutremurat a fost bătaia lungă a abuziv, lipsit de umanitate, îl formează totuşi, într-un
ideilor, mentalităţilor, exemplelor „maeştrilor gândi- determinism invers, dar la fel de înrobitor ca al celui
tori”. Schimbând ceea ce trebuie schimbat, deşi nicio- care respectă cu stricteţe modelul tatălui. Concluzia
dată în viaţa mea n-am abordat la modul luptei sale împotriva imaginii tatălui: „O singură cer-
paradisiac-naiv meseria de profesor, având o relaţie titudine am: tata m-a făcut să gândesc mai bine, gân-
ură-iubire cu ea de la începuturile carierei mele de dind împotriva lui. Sunt bătălia lui pierdută: iată cel
acum 30 de ani, nu pot ignora că bucuria de a fi mentor mai frumos dar pe care mi l-a făcut.” (Fiul cel bun,
(mă rog, nici aici nu-mi fac prea mari iluzii, nici în Ed. Trei, Bucureşti, 2014, p. 182). Este o victorie, dar
ceea ce priveşte vreo eventuală calitate foarte înaltă a una care vine ca o eliberare spirituală după o lungă
modelului, nici în profunzimea sau durata influenţei luptă de clarificare a strategilor: „A te revolta nu în-
mele asupra eventualilor mei discipoli adevăraţi), seamnă nimic. Marea artă este să nu reproduci defec-
onoarea de a fi un punct de reper în dezvoltarea elevi- tele celor pe care-i respingi. Orice contestare este, în
lor vine cu o cohortă întreagă de apăsări, de responsa- egală măsură, retransmitere involuntară. Ceea ce este
bilităţi ce transcend propria viaţă a dascălului. adevărat pentru viaţa de familie este adevărat şi pentru
Revenind la micuţa mea experienţă intelec- cea politică: fiecare revoluţie destituie un despot pen-
tuală, am întrerupt de foarte multe ori lectura cărţii lui tru a înscăuna un altul, iar victima de ieri, abia ajunsă
Glucksmann şi am urmat un plan pe care mi l-am sta- la putere, se grăbeşte să persecute şi ea, la rândul ei.
bilit de la începutul vacanţei şi anume acela de a citi Nu se trece de la sclavie la libertate, doar ne mulţumim
cât mai mult din opera unui alt autor francez, un eseist cu schimbarea lanţurilor. Aşa s-a întâmplat şi cât pri-
şi un prozator cu destulă influenţă în intelighenţia veşte caruselul infernal al secolului XX, dar şi cu tra-
mondială cu care de data asta, nu am nicio afinitate, gedia comunismului şi a avatarurilor acestuia. În faţa
dar a cărui carte cel mai recent apărută la noi, Fiul cel tatălui, un fiu nu are decât trei posibilităţi: supunerea,
bun, părea, după titlu, dar şi într-un interviu luat au- fuga sau revolta. Cele trei nu se pot amesteca. Deseori
torului, Pascal Bruckner, la Televiziunea Română, revolta nu este decât o emulaţie accelerată: după ce
6 REVISTA NOASTRĂ nr. 43/44