Page 12 - 2015_revista_noastra_nr_43-44
P. 12
ESEU
fel: Henry ajunge să nu mai aibă spaţiu personal atunci
când împarte camera cu iubita lui, ceea ce agravează
percepţia despre sine şi teama pe care o manifestă în
civilizaţie, în familie. Spaţiul şi întregul decor revin
personajului macabru, care încorporează o nouă mito-
logie în corpul care problematizează mult filmul. Co-
pilul este, în mod kafkian, un neînţeles, o fiinţă ale
cărei suferinţe nu pot fi alinate prin nicio metodă
umană, un proscris cu trup de mutant care stă închis
între pereţii aceleiaşi camere, la fel ca Gregor Samsa.
Samsa era un geniu – despre prunc nu cunoaştem date,
însă este despărţit foarte mult spiritual de părinţii săi
şi mai ales de mama sa, care nici nu reuşeşte să îl hră-
nească fizic destul (să nu ne aşteptăm, deci, de la hrană
spirituală din partea mamei pentru acesta). Copilul
este, de fapt, o greşeală – o greşeală mutantă a lui
Henry şi Mary. În compania acestui copil fantastic îşi
trăieşte Henry apocalipsul personal, după ce Mary
abandonează terenul.
Originea stranie a copilului este revelată prin
imaginea unui pui pe care Henry este invitat să îl taie
când ia masa cu Mary şi părinţii acesteia. Henry vede
cu câteva minute înainte de aceasta familia ipostaziată
în tabloul căţelei părinţilor lui Mary care îşi alăptează
puii şi se simte îngreunat de pângărirea iubitei sale
printr-un intercourse atunci când vede că din puiul în
care înfige furculiţa curge sângele ca într-o avalanşă.
Acestea trezesc anxietatea în corpul lui Henry, însă nu
este singurul care suferă de pe urma sarcinii lui Mary.
Niciunuia nu îi vine uşor să se mentalizeze ca părinte.
grafica: Miruna Roșioru
Nimeni nu îşi poate pune pielea de părinte pe oase sau
un oarecare eargasm, a sângelui care curge dintr-un ca pe o a doua piele. Este o geneză prea grea pentru
pui mort şi, ulterior, din Henry. De fapt, filmul e un un om, iar atunci când află că acel copil este o ciudă-
horror, pentru că Henry duce o viaţă groaznică pe ţenie, trupul acestuia devine corp de meditaţie. Nimeni
toate coordonatele: familie bolnavă psihic, femeie fri- nu se poate pune în pielea copilului. Ne întrebăm dacă
coasă şi plângăcioasă, care abandoneză căminul din are piele. Morfologic vorbind, este aşa de la naştere,
cauză că este incapabilă să îşi înţeleagă pruncul şi să spre deosebire de Gândăcimea Sa Gregor Samsa care
comunice cu el, totul fiind încadrat de spaţiul negru al se dezvoltă, devenind insectă în timpul maturităţii.
închisorii familiale. Din punct de vedere vizual şi sim- Putem spune că acest copil este o tumoră a unei relaţii
bolistic, David Lynch “metaforizează” la un moment bolnave, nereuşite şi că este condamnat să trăiască sin-
dat spaţiul, sugerând închisoarea familială a lui Henry gur, închis în sine, conştient sau nu de originea şi de
printr-o strategie referitoare la câmpul său vizual: pri- problemele sale sociale. Copilul-tumoră, copilul-pro-
vind spre şi apoi prin fereastră, în afară poate vedea blemă deschide ramurile suprarealismului, porţile vi-
doar un zid (sau un bloc), el participând, prin geneza sului în care Henry se refugiază şi îşi explorează
familiei, la propria claustrare. Familia sa este absolut personalitatea.
dezgustătoare şi îi amplifică anxietatea faţă de pater- Aşa cum spuneam, spaţiul este creat astfel
nitate, mai ales atunci când mama iubitei sale îl sărută, încât să redea groaza în care Henry trăieşte alături de
momentul fiind surprins de Mary. Sigmund Freud iubita sa, părinţii acesteia şi femeia de pe hol care, la
afirma că “Anxietatea este prețul pe care îl plătim începutul filmului, îl anunţă că a fost invitat la masa
civilizației.”. Părerea lui, aplicată în societatea din care acestora.
face parte Henry Spencer, dezvăluie originea fricii şi Filmul începe cu imaginea capului lui Henry
viselor ca o apă tulbure ale protagonistului. Există o Spencer, pe care Lynch îl concepe ca semitransparent,
foiţă foarte fragilă, subţire şi flexibilă care desparte creând o imagine artistică plină de misticism: un corp
realitatea de vis, lui Spencer fiindu-i aproape imposibil ceresc apare în spatele acestuia în ipostaza de creier
să mai distingă între lumea plină de refulări şi suferinţe (genetic), iar Henry pluteşte în universalitate, în Cos-
alături de Mary şi lumea în care se refugiază în braţele mos. Suferinţa lui mistică este ilustrată prin figura unui
unei Lady in the Radiator, înconjurată de misticismul om cuprins de anxietate, de o teamă universală. Din
unei muzici ideale, în care Henry simte briza Paradi- gură iese un corp transparent, un embrion sau o urmă,
sului: In Heaven, everything is fine. /You’ve got your un simbol al copilului pe care Henry îl are cu Mary.
good things, and I’ve got mine. Problema se pune ast- Copilul pare să fie o greşeală, un păcat, ajunge într-o
REVISTA NOASTRĂ nr. 43/44 9