Page 14 - 2015_revista_noastra_nr_43-44

pe scena pe care cântă Lady in the Radiator şi în patul ESEU
pe care îl împarte cu nevrotica Mary. Ei sunt simbolul
a ceva neîmplinit, ceva ce nu se poate desăvârşi spiri-
tual, ceva care urlă de groază pe linia foarte subţire
dintre lumea fiinţelor şi a nefiinţelor sau lumea ordinii
şi lumea haosului.
Se deschid uşile unui dulap care creează legă-
tura cu lumea onirică a lui Lady in the Radiator, lume
care cuprinde elemente luminoase (becuri), dar şi
gheena telurică din propria cameră (cablurile). O fe-
meie hibridă, care se mişcă lent pe o scenă şi zâmbeşte
fără încetare rupe contactul cu realitatea şi totodată ne-
voia de realitate, care pentru Henry devine un specta-
col lugubru, în care nimeni nu este capabil să îi
înţeleagă temerile şi spaimele. Visul este o pătură care
îi înveleşte latura mundană şi îi trezeşte dorinţele, fri-
cile şi nevoile, este ceea ce îi anexează un loc într-o
lume în care se poate descărca. Visul absoarbe reali-
tatea şi sparge întunericul bolnăvicios al realităţii, dis-
torsionând lumea protagonistului.
Întorcând lumea pe dos, visul anulează tempo-
rar conflictul dintre acesta şi lumea exterioară, confe-
rindu-i lui Henry şansa de a se reîncarna şi de a trăi
altfel, de a se apropia de o femeie cu un chip ciudat,
care cântă o melodie ce te duce cu gândul pe altă lume,
dar nu la fel de isterică precum e Mary. Înainte de a
vedea scena pe care Lady in the Radiator cântă despre
Paradis, se deschid nişte pereţi care indică trecerea
dintr-un sistem într-altul, la fel ca găurile care la înce-
put făceau legătura între lumi. Universul oniric al lui
Henry tinde să fie antiindustrial şi cât mai natural. Co-
pacul care în lumea reală era mic şi stătea pe noptieră
îşi măreşte proporţiile în vis, din el curgând sânge ca
din puiul de la masa luată în familie. Pe scena din vis, grafica: Cezar Ciobotaru
la un moment dat, Henry nu mai este Henry, locul lui nu îl caracterizează pe Spencer, el este doar, speriat”
fiind luat de fiul său mutant – i se ia locul în termeni din cauza situaţiei, nu ştie cum să reacţioneze.
lumeşti, de fapt, i se ia capul frământat de anxietate, În figura copilului se oglindesc, de fapt, pro-
iar în locul acestuia apare capul copilului, care nu în- blemele tuturor, el fiind metafora durerii continue.
cetează să urle de parcă ar fi omul lui Edvard Munch Este o creatură metaforizată, repetând, prin propria-i
din Strigătul himeric. Ţipătul usturător al acestuia re- naştere, durerea părinţilor săi. Momentul în care capul
zonează cu problemele tatălui său, exprimându-şi an- său înlocuieşte capul tatălui este ca o a doua naştere şi
goasele fără să ştie prin intermediul bolii copilului. înseamnă că nicio durere nu poate fi abolită, nici
Capul lui Henry este tăiat pe scena din vis şi pică într- măcar în vis, înseamnă că Henry, care credea că pe
o baltă în care, în mod suprarealist, se scufundă, ajun- scenă îşi va găsi propriul loc, nu va avea niciodată
gând în lumea reală sau într-una puţin mai reală. ceva numai al său şi că este condamnat la o teamă fără
Scufundarea este o metodă exploatată de mai multe sfârşit, la o zbatere continuă: capul său şi mintea se în-
ori, apărând şi în scena în care protagonistul face baie torc în realitate, omul se trezeşte, nu mai este ancorat
cu vecina, pe care încearcă să o iubească. în vis. Secvenţa aceasta este oarecum simetrică cu cea
Pentru Henry, există mai multe femei în braţele din primele minute, în care din gura lui Spencer, care
cărora caută confortul, experienţa nereuşită cu Mary pluteşte în spaţiu, iese un “corp” transparent, asemă-
trimiţându-l la femeia de pe hol şi la cântăreaţa din vis. nător viermilor-embrioni pe care îi găseşte în pat, în
Nevroza fetei derivă comportamentul bolnăvicios al buzunar, pe scenă. Viermii simbolizează boala şi po-
părinţilor ei. Dacă la un moment dat, avem imaginea tenţează frica protagonistului de lumea palpabilă, pe
unei Mary distruse, care plânge, în faţa ei aflându-se care îl vedem mai mereu nedumerit, căutând ceva.
tatăl nebun care zâmbeşte ca un psihopat, altă dată o Scâncetul noului venit pe lume este deforma-
vedem pe mama acesteia cum se duce după Henry şi tor, chiar şi în scena în care Spencer încearcă să o iu-
încearcă să îl sărute, dar este surprinsă de Mary. Ce bească pe femeia de pe hol. Părăsit de Mary, care la
treabă are aceasta cu relaţia şi viitorul celor doi, chiar un moment stă pe jos în faţa patului ca şi când ar fi
s-a născut un copil sau ceva care pare să fie un copil? într-o celulă, el rămâne singurul protector al copilului
Ce înseamnă căsătoria, de ce plânge Mary în aceste neînţeles. Totuşi, şi el încearcă să scape de această res-
momente? Ce fel de mamă este aceea care îl sărută pe ponsabilitate, refugiindu-se în braţele unor femei care
cel cu care fiica sa are un copil? Dar aceste întrebări nu pot fi doar ale lui (Henry o vede pe femeia de pe

REVISTA NOASTRĂ nr. 43/44 11