Page 18 - 2015_revista_noastra_nr_43-44

ESEU

pozitive, ar trăda un adevăr – acela al umanului, care
pe lângă vitalitate, dinamism şi extaz, aduce cu sine
un soi de tragism existenţial, aproape mitologic.
Dacă duce undeva acest drum, el duce către un
câmp nesfârșit, către o margine de oraș care e departe
de a fi și marginea lumii prea mari și prea absente. În
aceste spații nici existența nu pare să mai aibă loc...
pentru că de viața nici nu mai poate fi vorba. Sunt doar
imagini, șocuri și jocuri ale amintirilor prezentului,
trecutului sau viitorului. Oricum nu contează, pentru
că avem în față un univers din care timpul a fugit de
mult și în care spațiul, în lipsa lui s-a dilatat peste mă-
sură, în toate direcțiile. Poate că scăparea ar veni prin
fuga de spațiu. În fața vidului absolut, cum ar răspunde
oare ființa?... ar scăpa de galben și de violet, ar scăpa
de căldură, de viori, de umezeală, dar ar scăpa oare de
existență și de nesfârșit?
Bibliografie:
Augé, Marc,Non-places, introduction to an anthropology
of supermodernity, trad. de Jonh Howe, New York, Verso,
1995
Caraion, Ion, Bacovia: sfîrşitul continuu, Bucuresti, Cartea
Românească, 1977
Călinescu, George, Istoria literaturii române de la origini
până în prezent, București, Minerva,1988
Dimitriu, Daniel, Bacovia, Iași, Timpul, 2002
grafica: Loredana Stan Manolescu, Nicolae, Despre poezie, Brașov, Ed. Aula, 2002

de acasă sau refuzul de a merge acasă apare adesea în
poezia lui Bacovia. Casa nu oferă niciun fel de reper
sau de alinare. Este doar o altă clădire plină de igrasie,
în care bate vântul, care te supune delirului și agoniei.
În casa iubitei există totuși clipă de liniște, mai de-
grabă sub forma unei resemnări decât sub forma unei
împliniri (Decembre). Și în acest caz însă așteptarea
sfârșitului nu are finalitate, dar măcar devine mai
calmă, fără să fie însoțită de tremur sau de zbucium.
Iată un drum ocolit. Iată un drum care nu și-a
propus nicio mare victorie asupra poeziei lui George
Bacovia, pentru că a refuzat, de la bun început, să
poarte un război cu aceasta. Pe lângă spațiile și locu-
rile/ non-locurile analizate am mai putea adăuga și al-
tele și impresia pe care ne-am construit-o generalizând
ar fi susținută și prin exemple concrete... și am ajunge
la aceeași lume care neagă și care se neagă, căutând
scăparea sau resemnându-se în fața unui sfârșit care
nu mai vine, într-un univers în care nu se întâmplă
nimic. Casa este doar unul dintre exemplele care susțin
“teoria lui Nu”. Casa nu protejează, nu poate bloca ex-
teriorul, este rece și întunecată. Drumul, un alt exem-
plu, transformă toată existența și pe cei care există în
trecere deșartă, în indivizi fără identitate și fără
conștiință.
Bineînţeles că este un drum (co)notat negativ.
Dar dezvoltarea nu implică nicidecum optimism. Şi
cel mai simplu în acest sens ar fi să îl citim pe Bacovia
în cheie expresionistă. Dacă dezvoltările pe care pic-
torii expresionişti le aduc imaginii omului ar fi numai

REVISTA NOASTRĂ nr. 43/44 grafica: Cosmin Răzvan Vancea 15