Page 19 - 2015_revista_noastra_nr_43-44
P. 19
ESEU Irina Chiriță
Întâlnirea cu Sinele în romanul
„Muntele vrăjit” de Thomas Mann
„Muntele vrăjit” al lui Thomas Mann este în primul rând un roman al iniţierii, al individuali-
zării de tip jungian, al drumului spre centru, ce evocă cititorului forma unei mandale; este un roman
ce se mişcă în spirală în jurul temei dezvoltării, însă este vorba despre acel tip paradoxal al dezvoltării,
ce necesită o destructurare totală a subiectului său pentru a-şi continua desfăşurarea. Fragmentul
naraţiunii descris în această operă este doar o mică parte a unui tablou mult mai amplu, al cărui
sfârşit coincide cu începutul unui cutremurător eveniment istoric, Primul Război Mondial; este stadiul
de nigredo din opus-ul alchimic (moartea ca imperativ pentru renaştere şi restructurare).
Personajul principal, Hans Castorp, un tânăr Pe tot parcursul acestui timp, sanatoriul
obişnuit, este aruncat fără să-şi dea seama în ghearele Berghof ajunge să funcţioneze pentru eroul nostru ca
destinului, atunci când decide să-i facă o vizită de trei un fel de cuptor alchimic, în care coincidenţa contra-
săptămâni vărului său bolnav, Joachim Ziemssen, la riilor va trebui să se consume până la epuizare. Acest
sanatoriul internaţional Berghof din Elveţia, care se loc este reprezentantul unui tărâm psihic, unde nu
ocupa cu tratarea afecţiunilor pulmonare. Pătrunderea există timp, ci doar un prezent continuu şi unde toate
în acest mediu corespunde în cazul său cu intrarea în simbolurile au înţelesuri duale, trecând unele în altele,
inconştientul colectiv – Eul fragil, încă fraged al lui unindu-se într-un fel mistic și plin de paradoxuri, lucru
Hans este atras ca într-un vârtej de magia acelui loc, pe care nu ni l-am putea imagina decât prin interme-
ce deţine propriile reguli. Pentru tânărul protagonist, diul simbolului Uroburos; mai mult, cei doi doctori ai
acesta este punctul iniţial al călătoriei interioare, punc- sanatoriului, Krokowski şi Behrens, sunt asemuiţi de
tul din care nu mai este cale de întoarcere. În plus, vi- Settembrini (cel ce avea să devină mentorul lui Hans)
ziunea asupra lumii i se schimbă radical atunci când cu Minos şi Radamente, judecătorii morţilor din
Oinonim al inconştientului.
el însuşi este declarat bolnav, în aceeaşi perioadă în Hades, acest loc fiind un s
care se îndrăgostise „nebuneşte” de una dintre pa- Berghof ajunge să fie un fel de crisalidă pentru Hans
ciente, rusoaica Clavdia Chauchat (iubirea refulată pe durata a 7 ani - aflăm asta doar la sfârşitul romanu-
pentru aceasta fiind chiar cauza majoră a bolii). Din lui, după ce şi noi, ca cititori, ajungem să pierdem nu-
acest moment, vizita lui se transformă într-o şedere în- mărătoarea lunilor şi a anilor; Numărul 7, ca simbol
delungată. al eternităţii şi al misticismului, al curgerii în spirală a
timpului, al evenimentelor de
tip sincronistic, apare de
multe ori pe parcursul roma-
nului, în momente cheie, cu
încărcătură psihologică – (bu-
nicul lui Hans îi arată acestuia
o cristelniţă ce trecuse din tată
în fiu de-a lungul a 7 genera-
ţii; tatăl lui moare când acesta
are 7 ani; Joachim moare la
ora 7; în sufrageria de la
Berghof sunt 7 mese; pacienţii
primesc câte 7 feluri de mân-
care; duelul dintre Naphta şi
Settembrini începe la ora 7;
într-o plimbare cu barca de la
ora 7 seara, Hans se află între
soare şi lună; luarea tempera-
turii durează 7 minute; cartea
este structurată pe 7 capitole,
iar lungimea lor corespunde
timpului subiectiv perceput de
16 grafica: Elena Călinoiu REVISTA NOASTRĂ nr. 43/44
