Page 22 - 2015_revista_noastra_nr_43-44

Mesajul pe care îl desprinde Hans din toată ESEU
această experienţă, şi pe care însuşi Thomas Mann îl
subliniază, este următorul: „Omul nu trebuie să îngă- evenimente este uşor de imaginat: „atunci căzu lovi-
duie morţii să domnească asupra gândurilor lui în nu- tura de trăsnet pe care o cunoaştem cu toţii, răsună
mele bunătăţii şi iubirii”. acea detunătură ameninţătoare, urzită dintr-un amestec
După această experienţă abisală, eroul trece de stupiditate şi irascibilitate, (...) bubuitul de tunet
prin încă două evenimente notabile: moartea vărului care făcu să sară în aer Muntele vrăjit şi-l dădu afară,
său, Joachim, şi întoarcerea Clavdiei Chauchat cu un trezindu-l din somn, pe cel care dormitase aici şapte
iubit olandez, Mynheer Peeperkorn, după ce aceasta ani.”
lipsise mai multă vreme de la sanatoriu. În loc să se În finalul romanului, Hans Castorp ne este pre-
lase pradă disperării şi geloziei instinctive, Hans de- zentat ca fiind purtătorul unui destin sortit anonimită-
vine atras, la fel ca toţi ceilalţi pacienţi, de personali- ţii, printre alte mii de soldaţi, alergând prin noroi pe
tatea monumentală a acestui domn senzual şi coleric. câmpul de luptă, în mijlocul pericolului, înconjurat de
La prima vedere, el pare o formă fără fond, un perso- obuze. După cum bine prezisese Naphta, „secretul și
naj profund antipatic cu intelect limitat, însă dacă în- imperativul acestor vremuri nu sunt nici dezrobirea și
drăznim să privim dincolo de acest ecran, ne vom găsi nici împlinirea personalității. Ceea ce le trebuie, ceea
faţă în faţă cu principiul dionisiac pur, cu viaţa în ac- ce cer, ceea ce vor avea este Teroarea”. Este acesta un
ţiune, cu pasiunea în continuă mişcare. Este interesant sfârşit sau doar un interludiu? Și ce înseamnă de fapt
de observat că în faţa balivernelor îndrugate cu pa- iniţierea lui Hans Castorp pe parcursul acestor 7 ani?
siune de olandez, chiar şi disputele lui Naphta şi Îşi ratează viaţa sau, din contră, îşi îndeplineşte ade-
Settembrini ajungeau să îşi piardă sensul. Joseph vărata chemare? Oricum ar fi, putem fi aproape siguri
Campbell oferă un comentariu foarte interesant legat că Hans îşi va îndeplini misiunea lucid şi conştient,
de acest aspect, şi anume atrage atenţia asupra faptului poate chiar fără frică – fiindcă Muntele vrăjit l-a ajutat
că Naphta şi Settembrini doar analizau, discutau des- să înţeleagă totul despre moarte, să o accepte pe
pre viaţă, pe când Peeperkorn o trăia în stare pură. aceasta ca pe o parte a vieţii, să trăiască în apropierea
După sinuciderea misterioasă a acestuia (folo- sa şi, mai ales, i-a oferit un ideal şi o speranţă: „Oare
sise un mecanism ce imita muşcătura unui şarpe veni- din această sărbătoare a morţii, din pârjolul nemernic
nos), Hans declară: „Avea o asemenea dimensiune, care a incendiat de jur împrejur cerul acestei înserări
încât resimțea secătuirea puterii de a percepe viața in- ploioase, se va înălţa, într-o zi, dragostea?”
tens și cu pasiune, ca pe o catastrofă cosmică, ca pe o
rușine în fața lui Dumnezeu”.
Hans alege să rupă legătura cu Clavdia din res-
pect pentru defunct, aceasta pleacă din nou, iar din
acest moment, toate legăturile lui Hans cu lumea de
afară, cât şi cu viaţa în sine par a fi retezate - acesta
ajunge să trăiască un sentiment acut de blazare, plictis,
un fel de noapte neagră a sufletului, dar şi o îngrijorare
tainică, de rău augur: „de la această cotitură tânărului
i se părea că şchiopăta ceva atât în lume, cât şi în viaţă;
că toate mergeau din ce în ce mai prost şi că îl cuprin-
dea o nelinişte crescândă; ca şi cum un demon ar fi pus
mâna pe putere, un demon periculos şi bufon, care juca
de multă vreme un rol însemnat, dar care îşi procla-
mase de curând autoritatea fără rezerve, inspirând o
teroare misterioasă şi sugerând gânduri de fugă – un
demon care se numea stupiditatea”. Din acest punct,
începem să obţinem din ce în ce mai multe indicii ale
tragediei ce va să vină, a Războiului. Acesta se apropia
tiptil, prin subteran, infectând în primul rând psihicul
oamenilor. Din acest motiv, pacienţii din Berghof, din
acest spaţiu mitic, au simţit din plin influenţele demo-
nice care li se strecurau în suflete. De-a lungul anilor,
acest val de iraţionalitate începe să îi infecteze pe toţi:
la sanatoriu apar tot felul de mode şi de obsesii trecă-
toare, fără substanţă; Krokowski trece de la conferin-
ţele sale psihanalitice la un domeniu mult mai obscur
– spiritismul; timpul pare a deveni mort, artificial; o
irascibilitate colectivă îşi face simţită prezenţa, oame-
nii încep să se atace din senin, conflictele degenerează,
iar în acest context, Naphta ajunge să îl provoace pe
Settembrini la duel, pentru ca în timpul acestui duel grafica: Alina Cristea
să se împuşte singur. Ceea ce a urmat acestor stări şi

REVISTA NOASTRĂ nr. 43/44 19