Page 16 - 2015_revista_noastra_nr_43-44

diferențele de nuanță pe care le vom identifica având ESEU
ca instrument de lucru lucrarea Non-places, introduc-
tion to an anthropology of supermodernity a lui Marc clasa interioarelor vom avea ca centru de interes casa).
Augé. Fără să își propună epuizarea subiectelor sau a La începutul fragmentului am folosit cuvântul proto-
titlurilor la care se va referi în continuare, acest eseu tipic – pentru că toate aceste locuri își pot schimba
caută să clarifice pe cât posibil problematica spațiului valențele atunci când nu mai pot fi definite ca
în poezia lui Bacovia scoțând în evidență valorile di- relaționale, istorice sau încărcate de identitate, iar
ferite pe care aceasta și le poate asuma, înfăţişările lui Marc Augé le numește non-locuri. 1
diferite, dezvoltarea lui în funcţie de mai multe coor- Daniel Dimitriu spune: „Mai mult decât un
donate subiective, căutându-se schiţarea liniilor de tărâm vitregit, provincia bacoviană dezvoltă o meta-
(pre)schimbare. foră spațială ce configurează o unică dimensiune a
Cel mai potrivit pentru început ar fi să realizăm lumii fizice. Mai mult decât un topos, provincia este
2
o sinteză sumară a teoriei non-locurilor așa cum este un cosmos agresat de potop. “ Mai potrivit ar fi să spu-
prezentă în cartea lui Marc Augé prin definirea acestui nem că este mai degrabă un a-topos, pentru că nu iden-
concept. Păstrându-se constant raportul exterior-inte- tificăm niciun fel de reper nici în interiorul spațiului
rior foarte bine definit, autorul realizează o diferențiere evocat și nici față de o lume care presupunem că există
a locurilor în funcție de anumite repere spațiale și tem- în exteriorul provinciei și care ar putea să o ancoreze
porale care structurează, transformând Haosul în în vreo realitate, fie ea și o realitate aparentă. Și înainte
Cosmos. În cadrul reperelor spațiale Marc Augé iden- de a analiza două locuri reprezentative în poezia lui
tifică trei dintre ele ca fiind cele mai importante – linia, Bacovia – drumul și casa, trebuie să vedem cadrul ge-
intersecția și punctul, respectiv, drumul (despre care neral, acesta fiind cel mai adesea evocat de poet prin
vom vorbi în mod particular), răscrucea și centrul. În termenul de „pustiu”. Lipsa de repere se manifestă atât

grafica: Mădălina Moraru / Flavia Angheluță

cadrul cosmosului, locurile nu au însă aceleași valori, spațial („Spațiu, infinit, de o tristețe armonioasă”- Alb,
plecându-se de la niște situații prototipice: exteriorul „Un haos vrea să mă ducă/ De unic uitând, și de
este reprezentat de locurile recunoscute de comunitate număr.”- Gol), cât și temporal („O zi fără anotimp” –
ca fiind ale identității, ale relațiilor și ale istoriei, aces- Amurg). Această lipsă de repere se transformă într-o
tea oferindu-i o stabilitate minimală. Comunitatea este nesiguranță ontologică pe care în puține cazuri poate
cea care dă în primul rând identitate locurilor exterio- să o diminueze (Decembre), dar pe care nu o poate
rului (piețe, străzi, parcuri, etc.), dar și aceste locuri nicicând anula. În același capitol citat mai sus, Daniel
influențează, la rândul lor, identitatea colectivității. In- Dimitriu spune că în poeziile despre care vorbim, „ve-
teriorul se definește printr-un alt tip de raport, și derea se ciocnește în permanență de limite”, însă ve-
anume, raportul pe care îl are față de individ, locurile derea este atacată violent de incapacitatea de a
interiorului având ca scop principal să recalculeze și cuprinde spațiul, de a-l structura în funcție de forme,
să verifice în mod constant granița cu exteriorul, fiind de apropiere sau de depărtare. Vederea se ciocnește
o lume suficientă sieși, cea mai importantă caracteris- astfel cu necuprinsul („nimic. Pustiul tot mai larg
tică fiind identificarea individului cu spațiul (și din părea.”- Altfel) și ochiul simte nevoia de a stabili un

1. Marc Augé, Cap. „From places to non-places” din Non-places, introduction to an anthropology of supermodernity, trad. de
Jonh Howe, New York, Verso, 1995;
2. Daniel Dimitriu, Cap. „Universul intermediar” din Bacovia, Iași, Timpul, 2002, p. 109;

REVISTA NOASTRĂ nr. 43/44 13