Page 10 - 2015_revista_noastra_nr_43-44

şi-a exprimat limpede respingerea, copilul se întoarce ESEU
în siajul părintesc. Îşi închipuie că se fofilează, dar nu
face decât să perpetueze nevroza fără să-şi dea seama, Pulitzer şi apoi Nobelul pentru literatură poate spune
ori plăteşte pentru alţii transformându-se în ţap ispă- câte ceva şi despre impactul parabolei sale asupra ma-
şitor. Ani l-a rândul m-am surprins apucat de o turbare rilor receptori de literatură ai vremii. Ar fi o a treia
copiată perfect după crizele tatălui meu [...] Fiecare se cale: valori spirituale, ale unor oameni ce au pierit,
zbate în propria genealogie ca o muscă în plasa păian- transformate în bani, stil de viaţă modern şi morminte
jenului, încercând să iasă la suprafaţă, să regăsească decente pentru ei, orice ar însemna aceasta în limbajul
terenul tare sub tălpi.” (op. Cit., p. 128) parabolei moderne.
În afară de calea demantelării templelor de idei La noi, problema relaţiei dintre postmodernişti
ale înaintaşilor, cea a lui Glucksmann, de calea com- şi înaintaşi e în sine un domeniu de studiu. Marea temă
portamentului complementar a lui Bruckner, ce altă a datoriei faţă de înaintaşi care-l anima pe Eminescu
cale a raportării la moştenirea culturală mai avem, noi în Epigonii şi îl făcea pe el, marele poet, să le clă-
copii de câteva milenii de cultură şi civilizaţie de-a dească un poem ca pe un templu, majoritatea ei fiind
gata? de fapt nişte creatori minori, ajunge la postmodernişti
Dac-ar fi să-l credem pe Charlie Citrine din o joacă de sfărâmat în cioburi „zestrea culturală” şi de
Darul lui Humboldt, roman al lui Saul Bellow publi- făcut jocuri de abilităţi practice de lipire, imitare, pas-
cat în original în 1975, după ce am luat tot de la ma- tişare, interpolare a operelor înaintaşilor. Scopul? În
giştrii noştri geniali, devenind premianţii cei bogaţi, afară de o bagatelizare fie a operei unui ilustru creator
trăind în huzur şi încălcând şi mai multe legi morale fie, dacă tonul parodierii este îndreptat asupra propriei
decât ei, am putea să mai fim salvaţi încă o dată de ge- scrieri, a lucrului propriu al celui ce se dedulceşte la
niul lor şi, cu banii încasaţi, să le facem un frumos micile plăceri ale parodierii-paştişării-bagatelizării se
mormânt pentru ei, familia şi prietenii lor. Uriaşa dez- vede o altă vârstă a - să îndrăznim să-i zicem - litera-
voltare de ironie, autoironie din cartea lui Bellow ni-l turii majore?
prezintă într-o parabolă plasată neverosimil în marele, Ce sens, în afara pulverizării, amestecului de-
cenuşiul Chicago din anii ’70 pe ucenicul Citrine, câş- concertant, jocului de iluzionist de specialişti ai anean-
tigătorul premiului Pulitzer, care duce o viaţă atât de tizării lumii şi eului transmite o scriere
dezordonată de fiu spiritual risipitor şi căruia postmodernistă? Da, lumea şi în ea tot ce poate încă-
Humboldt, strălucit poet şi magistru al lui Citrine (pe pea, inclusiv eul, toate acestea sunt pentru postmoder-
care-l blestemă pentru nerecunoştinţă, imoralitate şi nişti Textul din care scriitorii torc scriituri. Mai
parvenitism, deşi el însuşi e un dictator lipsit de onoare departele, acel dincolo al secolelor anterioare, al ro-
şi demnitate), om de un talent nesecat sfârşit însă în manticilor, filosofilor, misticilor devine o parte din
nebunie şi sărăcie, îi lasă moştenire un scenariu genial marele text. Nu mai e nimic dincolo: lumea de mâine
cu care Citrine face ce ştie mai bine: îl pune în scenă şi lumea de dincolo de realitate pierd orice fascinaţie
şi câştigă o mulţime de bani, numai buni pentru a-şi după hecatombele marilor ideologii demonice ale se-
mai cumpăra o bucată de viaţă în prosperitate şi cele- colului al douăzecilea? Sunt postmoderniştii născuţi
britate, dar în perfect derizoriu, şi pentru a celebra me- bătrâni, în sensul rău al cuvântului, obosiţi cu adevărat,
moria maestrului într-un frumos mormânt. Faptul că nu doar din raţiuni poetice? Unii zic că postmodernis-
romanul acesta îi aduce lui Below însuşi premiul mul s-a încheiat de ceva timp şi că ne aflăm în alt –
ism. După demitizare, remitizare, manierisme ironice
şi autoironice, trăim o nouă eră
a mitologiei literare?
E asta a patra cale, in-
trarea şi ieşirea din neant într-o
nouă mitologie, distrugerea
moştenirii pentru un nou sens?
N-aş şti ce să pun ca
semne ale acestei noi ere, în
afară poate de mitologia abso-
lut stranie a lui Mircică din
Orbitorul lui Cărtărescu şi de
oribilul dans obsedant al entită-
ţilor electrice compuse din cre-
ier, măduva spinării şi glandele
sexuale ce prevestesc o nouă
eră ce începe cu unirea gemeni-
lor, a lui Mircea şi a fratelui de
mult pierdut şi care a rătăcit
drumul, devenind o chintesenţă
a abjecţiei.
Nu pot încheia şirul de
întrebări care de fapt sunt me-

REVISTA NOASTRĂ nr. 43/44 grafica: Iulia Plăiașu 7