Page 8 - 2015_revista_noastra_nr_43-44

Daniela Plăiașu ESEU

Moştenirea maeştrilor gânditori

Comparând cele mai celebre utopii din Renaştere şi până inclusiv secolul al XIX-lea, vedem
că trăim în mare parte în aceste plăsmuiri ale maeştrilor gândirii Europei şi într-un fel, simţim asta
ca pe o oblăduire a acestor minţi care par a fi croit ceea ce ne place să numim lumea noastră, ei în-
durând pentru aceste idei ale dezvoltării de la priviri uimite şi până la oprobriul public, având însă
conştiinţa clară a progresului. Din păcate, Utopia în care ne place că trăim este foarte aproape de
reversul ei, Distopia, şi cel puţin, pe teritoriu european, comunismul şi nazismul cu toate crimele lor,
de toate felurile, sunt doar fiii revoluţiei, schimbării, haosului pe care le poartă unul din mirajele
Utopiei: a face tabula rasa din orânduirea ce trebuie schimbată.

Statele ideale ale lui Panurge (personaj din este o judecată ce pune sub semnul întrebării însăşi
Gargantua şi Pantagruel, de François Rabelais) şi ale marea aură a progresului pe care în mintea noastră o
tuturor marilor filosofi europeni care au dorit o altă ci- acordăm marilor deschizători de drumuri. A spune că
vilizaţie prin regândirea noţiunii de stat şi a raporturi- asta e una din cele mai durabile idei directoare ale eu-
E
lor pe care acesta le presupune între cei ce muncesc şi ropenismului, comună dictatorilor demenţi şi marilor
cei ce se aşază în fruntea fructului muncii lor şi-l ad- gânditori e destul de dur şi prima tentaţie e să respingi
ministrează folosind puterea poziţiei de autoritate şi toată demonstraţia, deşi, cu cât înaintezi în carte, vezi
deci forţă sunt analizate în ideile lor obsedante în lu- cât de bine este argumentată teoria în cazul regimurilor
crarea care mi-a inspirat titlul acestui eseu. criminale nazisto-comuniste. Marx, unul din părinţii
Unul dintre filosofii francezi ai ultimelor de- comunismului, invocat, pe bună dreptate ca izvoditor
cenii ale secolului al douăzecilea, André Glucksmann, de „lume nouă” pentru că, pornind de la un inteligent
prin răscolitoarea sa carte, Maeştrii gânditori, mi-a studiu al plusvalorii, recte al exploatării muncitorului
mobilat mai toată vacanţa de vară, atât prin realitatea prin folosirea acesteia de către patroni, ajunge la a pro-
(greu de acceptat pentru orgoliul personal) că a trebuit povădui o necesitate imperativă de răsturnare a lumii,
să citesc şi de zece ori o frază pentru a avea senzaţia uitând să spună că, după valurile de violenţă, mii, sute
sau certitudinea că am înţeles-o, dar mai ales prin de- de mii, milioane de morţi în numele spălării umilinţei
monstraţiile de cele mai multe ori irefutabile, umbrite exploatatului muncitor care ar trebui, de fapt, să con-
uneori, e adevărat, de un partipris care şochează la o ducă lumea, şi în noua societate tot el rămâne la baza
minte atât de cuprinzătoare şi răzbătătoare în acelaşi piramidei şi tot el va merge de a doua zi din nou la
timp. În centrul cărţii stă o teză, aceea că minţile cele muncă, schimbând doar patronul, acesta fiind, după
mai strălucite ale clasicilor filosofiei germane, printre revoluţie, un stat ce-i va administra fructul muncii,
alţii, sunt direct vinovate de ororile Holocaustului şi proclamându-se drept cel ce ştie ce nevoi are proleta-
că toate aceste idei intolerante, rasiste şi antisemite rul, ce trebuie să gândească şi să supună bietul sortit
sunt tare seculare ale gândirii europene, că de fapt la munca eternă. Fie şi prin evocarea numai a acestei
complicităţile la genocid sunt ale milioanelor de euro- „scăpări” a „maestrului gânditor”, figura de iluzionist
peni trăitori de-a lungul mai multor secole. Izvorul poltron a unuia din bărboşii zei ai comunismului aşa-
acestor idei este, în viziunea lui Glucksmann, marele dar este foarte convingător pictată, ca şi sorgintea lui
miraj al controlului absolut asupra celorlalţi, invocând de bun produs al educaţiei Germaniei în calitate de
dreptul celui care face aserţiuni generale, enunţă legi pilon cultural al minunatei noastre Europe.
şi principii de a dispune de viaţa celuilalt, erijându-se În cazul lui Nietzsche, spirit damnat, inspira-
în purtătorul unei valori absolute. Sugestia demonstra- torul teoriei omului superior instrumentată criminal
ţiei ar fi că a te aşeza în fruntea deciziei cum să fie prin punerea la punct a maşinii de ucis pe cei care nu
cheltuite bunurile făcute prin munca oamenilor în nu- se încadrează în tiparul arian de către nazişti, aproape
mele unui strat abstract, dar foarte concret, prin coer- că efortul de a demonstra teza e inutil. Minunata lui
ciţie, invocând o teorie, cea mai ispititoare fiind, de inteligenţă cade sub degetul acuzator al filosofului
exemplu, lupta pentru justiţie socială, este supremul francez. Totuşi, cel puţin economistul, poate genial cu
iluzionism şi suprema tentaţie şi satisfacţie a condu- idei exaltate şi iresponsabile despre justiţia socială, ca
cătorilor Europei, trufia pe care bătrânul continent a şi excentricul filosof ros de propria-i slăbiciune şi
exportat-o în toată lumea ca model de conducere. boală mai mult decât de ideea de a deveni vreun profet
E clar pentru orice admirator al gândirii al unei noi utopii, astăzi, priviţi la rece, nu par decât
Europei moderne că teza aceasta nu e, ca să ne expri- nişte tipuri umane care, în viziunea mea, greu se cali-
măm eufemistic, deloc confortabilă. Morala e greu de fică drept maeştri ai gândirii şi ai unei noi civilizaţii,
digerat. A spune că minţile cele mai strălucite ale ceea ce s-a întâmplat în comunism şi nazism pornind
Europei moderne, au răsădit o sămânţă atât de otrăvită de la ideile lor neexonerând, după părerea mea, pe nici

REVISTA NOASTRĂ nr. 43/44 5