Page 58 - 2015_revista_noastra_nr_43-44

ESEU

aveam trei cărţi preferate: Dumbrava minunată, Fram,
ursul polar şi Vrăjitorul din Oz. Cărţile lui Mihail
Sadoveanu şi Cezar Petrescu mi-au stors multe lacrimi
care mă împiedicau să urmăresc şirul rândurilor, dar
am învăţat din amândouă că trebuie să fii tenace, să
nu-ţi pierzi încrederea, să mergi „înainte”. Şi tot în
acea perioadă am aflat din călătoria lui Dorothy (un
adevărat model al inocenţei copilului) şi a prietenilor
săi (personaje emblematice) că Forţele Binelui pot să
învingă pe cele ale Răului, că în lumea basmelor Spe-
rietoarea poate să primească minte, Omul de Tinichea
– o inimă, iar Leul cel fricos – curaj. Tot din aceste
cărţi am învăţat că un animal (mare sau mic) poate fi
un tovarăş de nădejde în viaţa omului.
Pe la 12-14 ani, îmi petreceam vacanţele cu
Cireşarii lui Constantin Chiriţă, urmărindu-i cu pute-
rea imaginaţiei în expediţiile interesante, de unde
mi-am cules o bună parte dintre valorile fundamentale
pe care am încercat să-mi construiesc viaţa: prietenia,
curajul, răbdarea, inteligenţa, umorul, cultura, educa-
ţia. Maria, Lucia, Victor, Ursu erau eroii-model ai ace-
lei vârste. Anii de gimnaziu, mai ales ultimii doi, au
fost dominaţi de romanul lui Ionel Teodoreanu, La
Medeleni. M-a captivat starea de vacanţă, manifestată
sub forma unei libertăţi date de capriciile şi fantezia
fiecăruia, dominată de ludic. Medelenismul este o
stare a copilăriei privite ca atitudine etern umană, trăită
grafica: Camelia Băluță cu toată sinceritatea atât de cei aflaţi la vârsta biologică
respectivă (Olguţa, Monica sau Dănuţ), cât şi de ma-
mi-am dat seama că pot să citesc şi să înţeleg sensul turi (domnul Deleanu, Herr Direktor, moş Gheorghe).
celor citite (mai întâi, articole de ziar) o mare fericire Citind cele trei volume ale romanului, am descoperit
mi-a cuprins sufletul. Aveam cheia pătrunderii în că medelenismul nu se termină odată cu etapa copilă-
lumea fermecată a cărţilor din care am învăţat atâtea riei, ci se continuă firesc cu celelalte vârste ale omu-
lucruri şi pe care n-am trădat-o niciodată. Nici ea nu lui.
m-a trădat, iar odată cu profesia pe care mi-am ales-o, În anii de liceu, modelele mele au devenit
lectura a devenit un reper fundamental al existenţei Otilia şi Felix, protagoniştii romanului lui George
mele. În rândurile care urmează, mi-am propus să pre- Călinescu. Eram fascinată de ingenuitatea, de exube-
zint câteva cărţi fundamentale pentru dezvoltarea mea ranţa Otiliei şi de puterea de muncă a lui Felix care
personală care au însemnat tot atâtea experienţe spiri- vrea să se afirme în profesia pe care şi-a ales-o. În mo-
tuale în diverse momente ale vieţii. mentul în care am citit romanele Ultima noapte de
Basmele mi-au însoţit copilăria mică şi mi-au dragoste, întâia noapte de război şi Patul lui Procust
dezvoltat gustul pentru lectură. Am ascultat la radio şi ale lui Camil Petrescu am rezonat cu formula lor mo-
am citit extrem de multe basme din colecţia „Traista dernă pe care n-o mai întâlnisem până atunci şi cu
cu poveşti” şi „Poveşti nemuritoare”. Nu numai po- modul în care realiza analiza psihologică. Camil Pe-
veştile româneşti mă încântau, ci şi cele ale altor po- trescu a rămas până astăzi prozatorul meu preferat din
poare, din diverse părţi ale lumii, care mi-au permis literatura română. Tot în acea perioadă a început să mă
să călătoresc încă de mică şi să cunosc reperele spiri- atragă frumuseţea liricii lui Blaga, profunzimea operei
tuale ale oamenilor din alte zone geografice. Eroii po- sale poetice despre care aveam să aflu în anii de facul-
zitivi (zâne, Feţi-Frumoşi, oameni simpli, adjuvanţi) tate că este scrisă sub influenţa expresionismului ger-
mi-au prezentat calităţi morale absolut necesare for- man. Creaţia lui Blaga mi-a devenit reper spiritual şi
mării omului: inteligenţa, înţelepciunea, bunătatea, m-a însoţit de atunci mereu, fiind rezerva mea de li-
mila, fidelitatea, sociabilitatea, puterea de-a fi optimist rism în orice moment prozaic sau dificil al vieţii. Spre
şi vesel în ciuda dificultăţilor, iar eroii negativi m-au sfârşitul anilor de liceu, am citit o capodoperă a lite-
ajutat să conştientizez pericolele ce pot să se ivească raturii universale, romanul Doamna Bovary (care a
la orice pas pe drumul labirintic presărat cu multe rămas până astăzi printre preferinţele mele) de
probe iniţiatice care este viaţa. Meseria de profesor îmi Gustave Flaubert. Mi-au plăcut foarte mult tehnicile
dă şi acum prilejul să comentez câteva basme, adu- de realizare a analizei psihologice, minuţiozitatea des-
cându-mi aminte de copilărie şi ajutându-mă să-mi crierilor, gradarea efectelor şi, mai ales, cultul pentru
păstrez candoarea sufletului de copil. Pe la 8-11 ani, formă, Flaubert fiind un maestru al stilului.

REVISTA NOASTRĂ nr. 43/44 55