Page 57 - 2015_revista_noastra_nr_43-44

ESEU Crina Capotă

Vârstele lecturii.

Dezvoltarea personală prin lectură

Ne întrebăm adesea: Ce-i lectura? De ce trebuie să citesc? Citim pentru a compensa absenţa
unor relaţii umane puternice? Şi, în ultima vreme, auzim mereu: Cititul mă plictiseşte, e desuet, nu se
mai potriveşte cu ritmurile trepidante ale lumii moderne. Încercarea de faţă doreşte să ofere nişte po-
sibile răspunsuri la aceste întrebări prezentate de o persoană care face parte dintr-o generaţie ce con-
sidera cititul drept un criteriu diferenţiator. A citi era sinonim cu a fi cult, o calitate recunoscută în
societate. Desigur, nu erau tentaţiile de astăzi şi poate, şi, de aceea, lectura era un criteriu fundamental
de valorizare.

Cartea e un mesager al înţelepciunii; ea este tura ca pe o cale de evadare din viaţa reală, de însin-
memoria umanităţii peste veacuri. O carte ne învaţă gurare şi de evitare a socializării, ci ea este o modali-
într-un mod plăcut, neplictisindu-ne, ne atrage atenţia tate prin care citind, cu fiecare pagină, cu fiecare carte,
asupra unor lucruri pe care nu le-am cunoscut nicio- devenim mai deştepţi şi mai buni, mai pregătiţi să în-
dată, legate de viaţa socială, de psihologia unor oa- fruntăm toate pericolele. Cărţile sunt o cale de iniţiere
meni, de anumite biografii. Ne concentrează atenţia în viaţă, te ajută la dezvoltarea personală, poţi găsi di-
asupra unor aspecte la care nu ne-am gândit vreodată ferite soluţii la diverse probleme ce te preocupă, înveţi
sau le-am întâlnit, dar le-am interpretat cu totul altfel. să depăşeşti obstacolele oferite de drumul labirintic
Dacă acea carte pe care ai ales-o îţi spune ceva, ea te care este viaţa şi să reuşeşti în ceea ce-ţi propui.
va captiva pe măsură ce lectura înaintează şi astfel sco- Lectura e un act de alegere (cu cât citeşti mai
pul este atins. De aceea, nu trebuie să considerăm lec- mult, te obişnuieşti şi începe să-ţi placă) şi o punere
în situaţie (ea cere un cadru afectiv şi intelectual lipsit
de factori perturbatori –tot mai mulţi în lumea actuală).
Ea provoacă emoţie estetică, generatoare de senti-
mente generale de bulversare şi de „înălţare”, diferind
de la un lector la altul, de la o stare momentană la alta.
Se poate trece de la o lectură ingenuă la o lectură cri-
tică. Lectura e exigentă: solicită atenţia şi concentrarea
fără concesii (calităţi mai greu de stăpânit într-o lume
grăbită, dispusă la superficialitate). Lectura creează
opera, o face să existe, să aibă o finalitate, ca posibilă
descifrare a sensurilor lumii. Ea este un veritabil eve-
niment cognitiv; citim pregătiţi să decodăm anumite
semne, să vedem înţelesurile, să reorganizăm totul în
funcţie de cunoştinţele şi de personalitatea fiecăruia.
În felul acesta, lectura devine una avizată, un act unic
şi irepetabil, încărcat cu un sistem întreg de referinţe.
Spaţiul lecturii este un interval unde cartea îşi
dezvăluie noi semnificaţii, intrând în raport cu alte idei
şi cu alte cărţi. Numai prin lectură poţi să laşi frâu liber
imaginaţiei, să fii în spaţii în care nu vei ajunge nicio-
dată, să trăieşti în trecut sau în viitor, să te plasezi în
locul celuilalt, să-i înţelegi părerile, diferite şi contra-
dictorii. Citind, trăieşti mai multe vieţi, cunoşti atât de
multe şi nu te plictiseşti deloc.
Bucuria lecturii, vraja descoperirii unor univer-
suri inedite pe care eu nu le puteam stăpâni laolaltă
niciodată în realitate se află acolo, în copilărie, când,
aşezată lângă sobă (iarna) ori sub un copac umbros
(vara), deschideam cartea şi mă cufundam în citit,
aceasta explicându-se prin marea mea dorinţă de cu-
noaştere şi prin capacitatea-mi imaginativă. Când
54 grafica: Mihaela Bacnaș REVISTA NOASTRĂ nr. 43/44