Page 52 - 2015_revista_noastra_nr_43-44
P. 52

o asimilez cât mai complet, mai definitiv, dar liber,
        fără a rămâne captiv în ea. Sinele nostru autentic se                     ESEU
        proiectează  în  feţe-„măşti”,  se  devoalează,  se   profund, în sincronizare cu anotimpurile şi... timpurile
        comunică, determinat sau nu de situaţii: acesta e omul  care ne traversează şi invită la exprimare, dar fiecare
        creator, cel care izvorăşte din sine, nu este gândit,  neam are timpul său de înflorire şi rodire, ca plantele!
        vorbit, simţit de alţii, alterat! Dinlăuntrul nostru cel  Curentele  nu-s  născociri  umane,  ele  vin  la  fel  de
        mai profund vorbeşte Dumnezeu Logosul, nu situaţiile  implacabil ca şi anotimpurile! Din aştri, constelaţii,
        circumstanţiale schilodite, mutilate şi mutilante! Fiul  din zodii, de la Dumnezeu?! Altfel riscăm „legenda
        risipitor se întoarce în final la Tatăl său, intuind că, nu  neagră”  a  damnatio  memoriae,  a  ştergerii  din
        traversând lumea te regăseşti pe tine, ci plonjând în  memoria Istoriei, la care purtăm şi noi cel puţin ½ din
        apele primordiale ale DD din tine, cauzat de lume. Nu  vinovăţie! “Nu cred că se află ţară europeană în care să existe
        o  cucereşti  cu  pasul,  o  asimilezi  cu  gândul.  Era  o  atâția intelectuali cărora să le fie ruşine de neamul lor, să-i caute
        emisiune „cu mască sau fără mască”: măştile te ma (s)  cu atâta frenezie defectele, să-şi bată joc de trecutul lui şi să
        ch (i) ează, în timp ce expresia feţei, mimica este   mărturisească în gura mare că ar prefera să aparţină, prin naştere,
        prosopon sau persona, expresia persoanei, care per-   altei ţări” (Mircea Eliade). Istoricul spaniol Alfredo Alvar
        sonează din adâncurile cele mai adânci, prin orificiul  Ezquerra  definea  noțiunea  de  „legendă  neagră”  ca
        gurii! Prin gură, vezi... în interiorul omului!       fiind: „... distorsionarea atentă a istoriei unei națiuni,
               18. Feţele unui neam. Cu ce faţă ieşim în      perpetuată  de  inamicii  ei,  pentru  a  o  învinge.  O
        lume?! Fiecare neam are un rol, o menire, iar feţele lui  distorsionare cât mai monstruoasă posibil, cu scopul
        sunt expresia stilului colectiv, amprenta sau matricea  de a atinge un anumit scop: descalificarea morală a
        lui stilistică modelate, scoase la iveală de conjunctura  unei națiuni (...) în orice mod posibil”. Când însă
        bucăţii noastre de cer şi de pământ, cu tot ce presupun  “legenda neagră” este asumată, mai ales la nivel de
        ele. Ele trec prin noi şi ies la supra-faţa noastră, ca o  intelectuali şi de tineret, atunci Istoria acelui neam este
        theofanie,  o  hierofanie  arhetipală  înnobilate,    într-un foarte grav pericol! Şi Eliade vorbeşte despre
        purificate,  îmbogăţite.  Iar  noi  suntem  sădiţi  ca  fenomen în... perioada interbelică! Rău ontologic sau
        seminţie  (sem-in-ceri)  sub  cerul  şi-n  pământul   moral?! Ce întrebare! Da, legenda neagră înseamnă
        adeveririi  noastre,  sub  cerul  confirmării  noastre  distorsionarea Istoriei Adevărate a unei naţiuni (+ ura,
        depline, cum ar zice şi bătrânul Noica, în pământul   dispreţul de sine!) pentru a distruge fibrele unei naţiuni
        adeveririi  şi  cerul  confirmării  noastre.  Tradiţia  e  (şi cu concursul “cozilor de topor” perfecţionate în
        „trecutul sacralizat, devenit îndreptar moral”, estetic,  acest sens: “alteritate”!). Alterare! Distorsiune – prin
        metafizic,  valoric.  Cultura  noastră  minoră,  zestrea  diversiune!  –  A  Istoriei  unei  Naţiuni  sau  Neam
        tradiţiei au fost sculptate, scrijelite chiar, pe chipul  perpetuat  de  inamicii  ei,  pentru  a  o  învinge,
        sufletului românesc sute de milenii, iar acum ne-a    îngenunchea! De la Maxima, la Minima moralia şi
        venit  rândul  să  dăm  drept  răsplată  cultura  majoră  apoi la Post moralia: “omul piftie”, “varză”, “fără
        umanităţii  şi  lui  Dumnezeu,  cum  spune  şi  celălalt  coloană şi sistem osos”! Simulator perfect; or, regele
        înţelept al neamului, Blaga! Cu ce faţă ieşim în lume?!  simulacrului ştim cine este; noi maimuţărim, simulăm
        Feţele pornesc lăuntric dintru arhetip, „provocate” de  după Lovinescu, maimuţe perfecte, după “ei”. Uriaşul
        măştile  ce,  exterior,  pot  fi  şi  mutilante,      pericol  al  românilor  mancurtizaţi,  alteraţi  printr-o
        falsificându-ne, alterându-ne. Am revăzut acea ILROP  instruire şi educare total aiurea, apatrizi, fără scrupule:
        în ≈ 350 de imagini ale scriitorilor români, fascicule  Mioriţa! Noua ştiinţă a demitizării istoriei e promovată
        de lumină, feţe ale unui neam. Fii tu însuţi, nu fi ca  de grupul din jurul lui L. Boia şi A. Pleşu. A se vedea
        alţii! Nu, eu nu-s Charlie! Şi cum aş fi?! Francezii te  “istoriile”  mitomanizate  ale  prietenilor  noştri
        obligă să fii ca ei, germanii-ţi spun să fii tu însuţi (L.  maghiari!  Te  apucă  furia!  Minunată  ţară  avem:
        Blaga); eu zic că este o singură credinţă şi aceea e în  geografic  –  e  un  Rai,  istoric  –  un  infern! Această
        Dumnezeul uitat şi de unii, şi de ceilalţi, considerat  spirochetă a “legendei negre”, „ciuma neagră”, atacă
        „mort”, dar, chiar şi aşa, batjocorit, indiferent dacă-i  ea oare şi miezul vital al României profunde? Se pare
        Dumnezeu,  Iisus,  Fecioara  Maria,  Allah  sau       că-n  ultima  vreme,  prin  atacul  furibund  în  media
        Mahomed!... adică atac la tradiţiile multimilenare, la  asupra a tot ce-i românesc, se ajunge şi la măduva
        credinţele cele mai intime şi de preţ ale unora sau   sufletească a neamului, iar campaniile electorale sunt
        altora, miliarde!                                     un bun prilej de-a lua pulsul şi a face analizele unei
               19. „Spiritul găleată”, container, crematoriu  naţiuni! Suntem în metastază şi însuşi Iisus ne atrăgea
        infernal – Karl Popper – primeşte necritic, de-a gata,  atenţia  asupra  celor  care  ajung  să  ne  omoare  şi
        prejudecate de alţii (alter-are!), în timp ce „reflectorul”  sufleteşte nu doar trupeşte! Ruşinea, ura de sine şi de
        e orientat în sensurile dorite de tine, necesar împlinirii  propriul neam sunt devastatoare! Iar unii “prieteni” ne
        noastre: atac la prejudecăţile mancurtizante şi apel la  ajută pe toate căile să murim mai repede, să le facem
        a nu te mai lăsa schilodit de ele, mortificat, manipulat,  curat spaţiul vital! Pentru a lichida popoarele se începe
        precum mankurtul! Apoi mai este ceva fundamental:     prin a le altera, prin a le șterge memoria. Le distrugi
        a fi tu însuţi stăpân pe situaţie, pe gândirea şi simţirea  cărțile, istoria, cultura și altcineva le scrie alte cărți, le
        ta, e şi un bun exerciţiu pentru a stăpâni nărăvaşul  dă altă cultură, le inventează o altă istorie. Între timp,
        subconştient colectiv, ce ţâşneşte ca un vulcan de apă  poporul începe să uite ceea ce este și ceea ce a fost,
        de nestăpânit, un gheizer (geyser) exploziv, când nici  iar cei din jur îl vor uita și mai repede, limba nu va mai
        nu te aştepţi, devastator! 95% din informaţii le primim  fi  decît  un  simplu  element  de  folclor,  care  mai
        necritic (nici n-am putea altfel), până la 6 ani, conform  devreme sau mai târziu va muri de moarte naturală”
        savantului Bruce Lipton! Deci suntem gândiţi, simţiţi,  (Milan  Hubl  –  1927-1989).  De  la  Post  -  moralia
        vorbiţi de alţii, „făcuţi de-a gata”. „Reflectorul” nostru  haosului brownian, din nou la Maxima sau Magna
        se retrage fără nicio şansă, fricos, laş în cochilia sau  moralia creştină, da, dar în sensul Columnei Cerului
        ţepii  sinelui,  stins,  aşteptând  să-l  aprindă  alţii!  şi al ţâşnetului ciocârliei! Iar la Judecata de Apoi vor
        Amprenta identităţii noastre iese dinlăuntrul nostru  fi judecate şi seminţiile, neamurile, nu doar indivizii
                                                              pentru talanţii primiţi la începuturi!
           REVISTA NOASTRĂ nr. 43/44                                                                       49
   47   48   49   50   51   52   53   54   55   56   57